| |
|
| |
viaţa asta parcă-i un gâde
cu mâini de copil
mă întreb câte din mine
ţi-am dăruit cu adevărat
unde se duce iubirea când mori
dacă-mi vor tremura degetele
când te voi smulge din piept
sperând să-mi zâmbeşti
în fiecare femeie
ce mă va ascunde sub piele
şoptindu-mi că-s viu
viaţa asta parcă-i un gâde
sătul să-şi ascută securea
aşteptându-mă cu sufletu-n palmă
ca un sfânt dezgustat de lumină
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Sixtus -
2007-07-25  |
“unde se duce iubirea când mori” – nicăieri; rămâne cu tine.
“sperând să-mi zâmbeşti
în fiecare femeie
ce mă va ascunde sub piele
şoptindu-mi că-s viu” – aşa va fi.
“viaţa asta parcă-i un gâde
sătul să-şi ascută securea
aşteptându-mă cu sufletu-n palmă
ca un sfânt dezgustat de lumină” – nu mai contează din moment ce trebuie s-o trăieşti murind în fiece clipă iar iubirea te va ascunde în fiecare femeie şoptindu-ţi “că-s viu”.
Prozodie înfăşurând-desfăşurându-se ca, în final, să se înfăşoare iar. Ar mai fi multe de spus. Mă opresc aici cu o “peniţă”
|
| vladimir -
2007-07-31 |
Multumesc pentru feed-back Sixtus. Cuvintele tale ma bucura. Chiar si raspunsurile. Desi acestea nu si-au aflat inca intrebarile potrivite.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com