| |
|
| |
Cu fulgi cu tot port un tricou albastru
De după ceafă atârnând şi până-n şale.
Pe un interior de esofag ca un şirag măiastru
Las sufletu-mi iubit să se topească-n soare.
La-ncheietura mâinii îmi leg un diamant
Să îmi răsară munţii cu-ntregii lor gheţari,
Ca vârfuri răstignite pe crucile gigant
A unei lumi pierdute în codri cu barbari.
Şi tânăr ca o moarte alerg nesăbuit
Din colţ în colţ de cer să îmi cuprind suflarea,
S-o leg ca pe un zeu de stâlpul infinit,
Din ochii lui de foc să dărui sorţii marea.
Îmi tai piciorul sfânt cu care dorm ades
Să nu-mi rămână-n urmă broboana biosferei
La umbra grea a serii ca un izvor curat
Eu port tricou albastru cu fulgi în dorul lelii.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sancho Panza -
2007-07-24 |
Lucian,
"Îmi tai piciorul sfânt cu care dorm ades
Să nu-mi rămână-n urmă broboana biosferei"
uite, mie imagine asta mi se pare bombastica. drept e ca si celelalte aluneca spre asta, dar cea de-aici si-a rupt piciorul de-a dreptu' , tot bajbaind dupa un sens. cel putin eu nu i-am gasit unul.
"Pe un interior de esofag ca un şirag măiastru
Las sufletu-mi iubit să se topească-n soare"
nu pot vizualiza nicicum un soare ascuns in capat de esofag.
am incercat sa o citesc "in dorul lelii" cautandu-i potentiale valente ironice, dar nici asa nu am ajuns la un rezultat multumitor.
poate ma ajuti?
Adriana
|
| lucian -
2007-07-25 |
adriana, m-am jucat pur si simplu, iar atunci cand iei totul in joaca imposibilul devine posibil. multumesc pentru staruinta.
cu drag.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com