paul blaj -- singur şi trist în faţa unei tastaturi negre -- poezie

Younger Sister - 2007-07-25

mirat şi singur, aceasta este viaţa scribului, un biet ocnaş care îşi vinde sufletul pentru o peniţă de aur... pe hîrtie

Aranca - 2007-07-25

cred că eşti într-o formă bună literar vorbind, în ultima vreme şi asta nu face decât să mă bucure.

deosebit începutul:
"singur şi trist în faţa unei tastaturi negre
precum o patinatoare într-o rotire corelată cu tine,
îmi vin gânduri ascuţite, să intru pe gheaţă, să ţip înecat,
poate ca un fanatic cu o grenadă în gură"

Sapphire - 2007-07-25 Penita

Într-adevăr Paul a regăsit starea de care probabil avea el nevoie pentru a scrie poezie. cu alte cuvinte, pare că nu te mai joci, ci ai o anumită aplecare asupra constructţiei ideatice a poeziei, îi dai voie să se dezvolte şi o conduci cu mână sigură în acelaşi timp. Rămân urmărită de imaginea pescarilor neliniştiţi in patinoar (mie mi se pare formidabilă), ca şi de senzaţia că joaca supremă o dă spectatorul, dacă înţelegi ce vreau să spun.
Aş spun un "nu" pentru titlu, poate o reminescenţă a unor tendinţe de epatare pe care le-am observat la tine (nu că n-ai avea voie, doar că uneori sunt prea mult).
Mai remarc modul în care nu poţi renunţa la firul subţire, aproape invizibil, dar nu mai puţin letal, al autoironiei.

yester - 2007-07-25

Lea, uneori în viaţă ajungi să afirmi precum dna Doiniţa Coman "suficientă mie nu mi-am fost niciodată" pentru ca mai apoi să găseşti această sintagmă la Montherlant în "Demonul binelui", pare-mi-se. trăim printre semnificaţi, aici da, ocnaşi, dar semnificanţii sunt eliberare.cât despre mirare există o carte interesantă "Mirarea filozofică" apărută prin '90 şi ceva, care mi-a declanşat resorturile pozitive pentru înţelesul cuvântului, după cum îl spuneai şi tu, iar singurătatea e o noţiune mai mult decât relativă şi discutabilă. cât despre actul faustian pe care îl intuiesc în ce-mi spui, sunt străin.cad bine voroavele tale, triste ca tricoul de pe mine:)
Aranca, semnele tale sunt un semn bun pentru mine, reprezinţi o categorie importantă de cititori:)!
Bianca, nu pot să nu savurez comentariul tău. ironia o împărţim frăţeşte. îmi place modul tău de argumentare şi cred că ţi-am mai făcut complimentul acesta:), însă intuiţia este de-a dreptul debordantă. ai presimţit că spectatorul este personajul principal cât şi faptul că starea mea de acum îmi este favorabilă actului creativ:) bravo! cine nu şi-ar dori cititori atât de atenţi şi dezinvolţi?:)mulţam de acestea şi de îngălbenire![ce zici, am mai epatat o dată?:)]