| |
|
| |
nu mai ştiu
şi cīt aş vrea să-mi amintesc
ceva din freamătul acelei mări necunoscute
mirosul, văzul, auzul, adevărul
ca şi cum ai cīnta o piesă muzicală
ale cărei note nu le mai ai
nimic n-a rămas
decīt hīrbul acesta
sticlă pisată de soare
sub care se descompune un crab
exilul eka elementelor sale
ecuaţie cu mult prea multe lucruri neştiute
un fel de cameră chinezească
sală de-aşteptare
unde Arion, Telemachos, Dionysios
dau zilnic reprezentaţii cu delfini
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-07-25 |
Īncă o dată, simbolurile folosite īi obligă pe mulţi să pună māna pe dicţionare. Şi să nu găsească şi să renunţe să īnţeleagă mesajul poeziei deja prea sofisticat.
Termenul nu e peiorativ, ci livresc. E o diferenţă.
Cāt priveşte ştergerea textelor, bineīnţeles eşti liberă să faci ce vrei.
|
| Younger Sister -
2007-09-05 |
Mulţumesc pentru că aţi avut amabilitatea să īmi redaţi textele. Multe dintre ele le consideram definitiv pierdute. Mulţumesc mult.
Păi, se pare că pe fiecare ne mai ia valul cīteodată, Marina. Se poate să interpretăm greşit uneori gesturile şi intenţiile celorlalţi. Mulţumesc pentru sugestii, promit să ţin cont de ele. Aici īnsă mi s-a părut că a īncerca să explic textul, acesta şi-ar fi pierdut substanţa.
Cum ai putea traduce inefabilul īn cuvinte ? Doar unii pot :).
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com