georgiana diaconita -- c. a. n. s. c. -- poezie

nu reţin decât mişcările mincinoase
iubirea colţului spart de zidărie
mâna care sapă în perforatoare
şi le găseşte cu amante suprapuse
clopotul bate degeaba pentru solvenţii diluaţi
pentru penajul uscat&umed
râsul spasmodic decorat avant la lettre
pixul dintre foile sparte cu fiole de eritromicină
am alergie la mirosul de moarte înşelată
la priviri neîngrijite şi udate cu apă
la saltele cu arcuri sofisticate
numărăm ochii unu doi trei al patrulea s-a spart
ţip la creaţiile tale
doamne arde-le
aruncă-le în buncăre fără noroi
topeşte-le inelul intravenos
scuipă-le nu-ţi fie teamă
doamne spurcă-le cu blesteme
înnoadă-le destinul
crucifică-le în realităţi în peisaje lungi şi pesimiste
sub sânii desfăcuţi de ploaie ascund armele
pielea strâmbă şi cartea de rugăciuni
c. a. n. s. c. rujez amintirile
când aproape ne-am spus cerurile pot fi soţia acelui care nu mai e
pot naşte patrupezi
c. a. n. s. c. revin la tine
mi-ai arătat cum vine cântecul din altă lume
se pune în lemnul revopsit
şi moare când aproape ne-am spus cerurile
îţi dau save as
ai grijă de ochii fără lumină intermitentă

Legendă:
c. a. n. s. c. = Când Aproape Ne-am Spus Cerurile