| |
|
| |
ce moarte frumoasă trăiesc astăzi Ksatriya
singur īn faţa altarului
precum īnchinarea dinaintea pieptului meu
eli eli eli
se cunună robul acesta al lui Dumnezeu
el cu el
şi de pomană iarbă crudă se dă
mieilor neīnţărcaţi
acum ştiu Ksatriya
fluieratul īn biserică nu e un păcat
e suflarea dintīi care īi răcoreşte pe sfinţi
simt şi ei povara luminii pe umeri
de la atītea lumīnări aprinse cu ochii
nu te ruga pentru mine īţi spun
nu mă săruta pe buze
şi mai ales ia-ţi numele de pe mine
eu am cunoscut femeia doar prin prescura
īntinsă de mīna ei mie
īn schimb iată locul tău de verdeaţă
au nu auzi primavara domnului meu cum īţi iese pe gură?
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
emiemi -
2007-07-22  |
Laic si religios in acelasi timp, un text care pentru mine are o atmosfera excelenta. In strofa a doua nu m-am impacat cu acel fluierat in biserica-imagine mai putin puternic in comparatie cu suflarea dintii. Retin: "eu am cunoscut femeia doar prin prescura
īntinsă de mīna ei mie" si finalul demn de un psalm, din punctul meu de vedere. Un text aproape mistic, aproape pieta, un text care m-a impresionat cu linistea lui, o impacare dincolo de umanizare. Remarc si titlul foarte inspirat.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com