| |
|
| |
Curând Şeherezadei i se va subţia uşor
firul poveştii,
eu îmi voi sprijini a noapte fruntea
de luna în ultimul pătrar.
„măcar acum, măcar acum...”
vei murmura
răscolindu-mă de la zenit la nadir.
Opreşte-te, voi şopti obosit,
e-n zadar...
O să te zgârii rău
în banchiza de vise.
(Nu, nu vei putea să-nţelegi nuferii
până ce nu vei fi oglindă de apă
şi nici tăcerea
până când nu vei naşte întâmplări
ucise.)
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-07-22 |
În text, strofa a III-a ar trebui prelucrată, reluată, întrucât atrofiază intensitatea mesajului, fiind prea explicită pentru context. Titlul nu justifică suficient compoziţia.
|
| Sancho Panza -
2007-07-22 |
da, vesnica mea problema cu titlurile...
multumesc, Marina
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com