| |
|
| |
eu sunt o apă care se tulbură īn faţa ta pentru că tu calci pe apă foarte frumos
cānd treci tu eu mă despic īntr-un fluviu de păsări cu aripi din plante tămăduitoare
atunci sufletul meu s-ar pune cu umărul jos să vorbească cu rotula ta surāzătoare
de fapt, ar rămāne mut-aproape-căscat la curcubeul izbit de caria molarului tău numinos
şi atunci trupul meu se tāmpeşte īnaintea zvonului că tu ai avea un trup violet, de mătase, şi īncă unul, dezvelit, din carne şi oase
dar, iubita mea, atinsă cu degetul mic - deget care mi s-a topit şi a curs īn el īnsuşi
eu chiar sunt īnvăţătorul de dragoste proorocit de tresărirea genelor tale şi a cromozomilor tăi
cānd nimic nu era eu eram acolo şi tot acolo se făceau luna, soarele, patrafirele, din ale tale sfinte păpuşi
am supravegheat personal să avem unghiile identice ca statuile `nalte, antice
dar, iubita mea, noi nu īncăpem īn aceeaşi tristeţe. ne vom plictisi periculos īn zilele creţe!...
şi totuşi, să fim cu băgare de seamă: dacă unul din noi va muri fizic, ceea ce e o chestiune de mecanică cuantică elementară, cine pe cine va strānge primul īn braţe de foarte demult?
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| vladimir -
2007-07-25 |
Trebuie sa recunosc inca o data farmecul aparte al zicerii tale intr-un registru lingvistic atipic vremurilor noastre si curajul autorului de a scrie programatic lirica de dragoste.
Este un accident faptul ca textul acesta este scris pentru ca el se revendica si isi afla virtutile intr-o traditie mai degraba orala unde povestea, povestitorul si cei care asculta sunt elementele esentiale.
Ai riscat incepand cu "eu sunt" si apoi ai continuat pe aceeasi linie "sinucigasa" prin "o apă care se tulbură", formulare eminamente pasiva/feminina chiar daca in economia poemului sugestia unui dialog este relativ inteligibila.
Te dispensezi cu usurinta de orice canoane poetice, nu-ti pasa de repetitii, alaturari "indecente" ori eventuale confuzii datorate ambiguitatii limbajului... una dintre partile cele mai bune ale textelor tale este aceea ca ofera cititorului posibilitatea intelegerii unor mesaje diferite in functie de graba cu care lectureaza, capacitatea de a empatiza ori numarul de recitiri ale poeziei... e un soi de perversitate ascunsa aici Dorine si mai ca mi te imaginez zambind, nehotarat intre sadismul tau si masochismul cititorilor tai :)
|
| francisc -
2007-07-25 |
vladimir, poezia mea e iubitoare. e-adevarat ca registrul biblic, limbajul si tematica aferenta, dau senzatia inadecvarii la realul nostru, dar imi pare ca povestea poate fi rescrisa, recuperata si actualizata. si daca sunt programat ptr dragoste, numai ea stie asta. da cand voi fi putin mai batran, voi fi restartat si voi scrie despre moarte, ratare, copilarie, amintiri etc
textul de aici a avut ptr mine o functie revelatoare - adevar pe care il voi lua cu mine, in... sine :P
si aici discursul e ce putin ptr 2, adresarea catre celalalt restabilind sau pastrand o comunicare esentiala.
ambiguitatea, fireste, asigura potentarea libertatii si niveluri diferite de lectura. cat despre perversitate, asta nu i vina mea, soarta..... :D
dar toate acestea le stii
multumesc
|
| lucian -
2007-07-29 |
"eu sunt o apă care se tulbură īn faţa ta pentru că tu calci pe apă foarte frumos
cānd treci tu eu mă despic īntr-un fluviu de păsări cu aripi din plante tămăduitoare
atunci sufletul meu s-ar pune cu umărul jos să vorbească cu rotula ta surāzătoare"
sunt versuri de o sensibilitate aparte si de o inspiraţie pe măsură. dacă ai renunţa la acel pronume personal la persoana īntāi, īmi pare că aceste versuri ar avea şi mai multă putere.
după ce am citit cu multă plăcere!
|
| francisc -
2007-07-30 |
este una din poeziile la care tin mult.
nu pot renunta la pron pers intai ptr ca pp o asumare, o implicare totala a fiintei, doi, dpv tehnic, trimite la celalalt, iar trei, nu mai spun de ce ...:P
multumesc, lucian
|
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com