| |
|
| |
aşa vine nebunia geniului
ca o femeie frumoasă cu un tren de noapte.
aştept într-o cameră de hotel
aş iubi-o mult în noaptea asta
dar ea ajunge doar dimineaţa –
până atunci geniul meu chiar înnebuneşte
nervurile roşii din ochii mei chiar păianjeni sunt
tot felul de poeţi ce mi-au stat alături
au plecat de la masa mea
iar trebuie să tai pâinea Cinei celei de Taină
şi s-o mănânc singur
iar plouă iar înnebunesc
iar vor scrie ziarele
că un geniu a murit într-o cameră de hotel
poeţii mei vor căuta până vor muri
versul genial în camera aceea perversa
(între timp, Marin Pungă îmi va trimite
actul de identitate în secolul ce urmează
şi în vremea aceea nu voi mai fi, nicidecum, geniu).
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com