Doru Stefan Dancus -- Scrum XXV -- poezie

mi s-a pus un nod în gât -
e pentru prietenul meu
ce m-a aruncat ca pe-un gunoi în ograda lui Dumnezeu
am uitat de cei ce m-au iubit -
pentru ura orei 3.21
pentru gabriella îmi pare rău
ea rămâne în urmă.
durerea e mai mare decât poezia română
decât viaţa asta de doi bani
gabriella e crucea pe care m-am întins

n-am iubit-o destul!
unde mă duci Doamne?
ce rău Ţi-am făcut de mă desparţi de femeia asta?
la ce am iubit-o aşa mult
cu moartea despre care n-ai zis că va veni?
lasă-mă s-o mai ating vreo 2 zile
vreo 2 luni de zile – ce mult mă iubeşte şi ea
ce Dumnezeu ai Doamne cu mine
n-ai pe cine iubi
numai mie trebuie să-mi urli în creieri că sunt om?
Tu cum crezi că voi merge la Cer
când ai omorât toate sunetele aripilor mele
iubirea Ta Doamne e jungherul la care mă uit
ce splendoare! Dăncuş va ajunge la Tine peste 2 minute
mi-e rău de omul ce m-ai făcut

(aceste cuvinte sunt ultimele
Dumnezeu e cel mai perfect criminal
am scris cartea asta pe furiş
El credea că a terminat cu mine
eu vă spun: încă o mai iubesc pe ea
deşi am plecat pe un drum de pe care nu voi mai veni
stau cu jungherul acela înfipt acolo unde
acolo unde nu se aşteaptă nici măcar El).