Alina Manole -- leaves that are green -- poezie

stau aici şi
ronţăi alune. tu
stai dincolo şi răsuceşti
o cheie, deschizi o uşă. poeţii
scriu mereu despre chei. ei cred că
există mişcări ascunse în atribuţiile cheilor.
de la dreapta la stânga răsucim chei. uşa ta cum
se deschide, te întreabă vecina de la patru, care tocmai
s-a mutat în locul femeii bolnave de cancer. e doar o schimbare
de loc, îţi spui. cobori nişte scări, ai cheile, te gândeşti la vecină
la oameni. oamenii nu întreabă niciodată cum se închide uşa
lor nu le plac închiderile. încheierile. capetele de pod
terminaţiile nervoase de suflet. cobori nişte scări şi
îţi aminteşti de păsări aripi albastru şi tricoul
kenvelo cu sânge. pe locul lui, o cheie
întoarsă un spaţiu hilbert o hiper-
lună un secret pe jumătate
răzuit. asculţi S & D
în urma ta scările
urcă şi chei
se răsucesc în mâinile Sale pe locurile unde cândva ceilalţi învârteau cuie pe degete