| |
|
| |
despre asta nu ştiu nimic doar presupun
că şi mâine şi poimâine vor fi tot zile
privesc şi prea devreme îmi spun
de ce cădem ca să ne ridicăm
mult prea devreme
da
aş vrea să treacă primăvara
şi să plouă apoi să văd răsărituri întinse la soare
acum retrăiesc durerea genunchilor zdreliţi
eu sunt la fel aşa îmi spun ei neschimbată
doar că uneori nu-i mai recunosc
după douăzeci de ani
o fotografie color
îmi amintesc
pe unii nu i-am mai văzut niciodată
despre asta nu ştiu nimic doar presupun
că totul se poate privi dintr-un punct de vedere
când stai deoparte într-un colţ totul devine mai simplu
important este că acolo te aşteaptă ei
ca să te îmbrăţişeze
dar repet
despre asta nu ştiu nimic doar presupun
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com