| |
|
| |
sunt doar un om care merge
paşii mei
îi auzi noaptea,
acoperind glasul oceanului
în casa din mijlocul deşertului opresc proscrişii
pe fetiţă o dor ochii
ar vrea să vadă bluzele roz şi ursuleţul plin de sânge
mănâncă prea mult linguini,
în zadar,
nimeni nu o iubeşte
pentru că nimeni nu are curajul
să o mintă
frumos
aştept
în vârful muntelui
momentul în care cerul va lovi
tabloul s-a degradat în arcuiri apocrife
simbolurile stau îngropate adânc
iar noi sfârşim întotdeauna în genunchi, cu mâinile împreunate
gândindu-ne la sex
vâsleşte mai departe
nu e nimic de văzut aici
doar un avion care pluteşte spre aeroportul său
ignoră flăcările
şi astfel versetele vor deveni invizibile
nu te mai gândi
duminica ta abia începe
haide să pariem încă o dată pe vieţile noastre
de data asta
dublu
sau
nimic
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com