| |
|
| |
Mi-am potrivit pasul cu al tău
În talpă mă ardea
un cui înroşit
Pământul ştia
Să păstreze secretul
Ţi-am întins mâna
Lumina s-a desprins din tablou
pictându-mi un semn de
întrebare pe inimă
Zorii îmi puneau
lacrimile la uscat
Fără să prind de veste
Toamna şi-a tras
pădurea peste duminici
şi nu mi-a şoptit
nici un cuvânt
de rămas-bun
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Ioana Dana Nicolae -
2007-07-13 |
Grozav titlu ai ales! Dar poezia e prea încărcată, s-ar putea termina la "uscat";
prea multe conjuncţii în prima strofă!
|
| tincuta -
2007-07-14 |
Mulţumesc pentru sfat.O voi mai lucra puţin.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com