| |
|
| |
Să numărăm în ordine descrescătoare
îmi spune îngerul, grav
(s-a asezat comod
şi-a-mpăturit aripile negre,
mi-a adunat de-a valma anii, cuvintele
şi-acum aşteaptă)
nu cunosc decât cifra opt,
îi răspund alintat,
şi pe-aceea mereu o răstorn
într-o doară,
fac din ea pat
copiilor mei pribegiţi
prin împlinirile altora
ori colac primăverilor flămânde
care-mi mai bat la geam, întâmplător.
(de fapt,
doream să mai câştig un scurt răgaz
până la noduroasa rostire
a cifrei doi.)
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sancho Panza -
2007-07-14 |
Andreea Iancu: simpatic text, zici...:) ( si eu, care credeam ca nu-mi scosesem catelusul la plimbare pe Hermenia! )
ca sa folosessc acest simpatic adjectiv, iti raspund: simpatic si comentariul tau, dar irelevant; exemplifica si dezvolta ideea, sa aflu si eu de ce e simpatic si de ce e cliseistic.
|
| Ioana Dana Nicolae -
2007-07-14 |
Adriana, îţi spun eu până vine Andreea că am puţin timp şi-mi plac şi căţeluşii scoşi la plimbare pe Hermeneia! Iată clişee: discutia cu îngerul (la Nichita e full); cifra 8 simbolul îl ştim cu toţii;
"copiilor mei pribegiţi"
"primăverilor flămânde
care-mi mai bat la geam, întâmplător. ":
Un doi trei şi:
"Mi-a bătut primăvara-n geam în zori de zi dimineaţă
Am deschis fereastra cât mai larg
să-mi intre soarele-n casă!
Pam pam!
|
| Sancho Panza -
2007-07-14 |
Ioana, apreciez analiza ta, macar este pe text si nu contine generalitati (doar un pic de patima si un pic de graba, scuzabile insa…) . Si, chiar daca mi-ai…desfiintat poezia, ca sa zic asa, macar ai punctat ce ai tu vazut acolo.
Bine…si-acum sa-ti spun si ce consider eu ca nu ai vazut.
In primul rand, nu ai vazut titlul. Prin el, anuntam ca fac o Recapitulare. (nu-mi propusesem sa revolutionez poezia…) O recapitulare a unor simboluri, nu a unor clisee. Iar simbolurile trebuie sa fie cunoscute, intr-adevar, altfel nu mai sunt simboluri. Ingerul negru, nu-i asa, este prezent in literatura cu mult inainte de Nichita…sa lasam putin deoparte orgoliul national si sa recunoastem asta. Optul rasturnat, simbolul infinitului, cifra 2 , ca simbol al perechii.
<i>Copiii mei pribegiti/ prin intamplarile altora</i>…asta era intreaga metafora, si, iarta-ma , nu cred ca e cliseu.
Cat despre primavera care-mi bate (musical) in geam, din nefericire, n-are cum sa-mi bata in usa de la intrare, stau la etajul 10, deci bate si ea unde poate…:) imi cer scuze, uitasem soarele care mi-a ramas in suflet (??) dar promit sa-l includ in alt text, sa nu se simta neglijat. :)
Cu…simpatie,
Adriana
P.S. prefer analize oricat de drastice, unora lacunare si generale…chiar aparent binevoitoare.Deci, multumesc pentru interventie si te mai astept.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com