| |
|
| |
1.
MAMA SPUNE CĂ NU POT SĂ MOR DE LEUCEMIE PENTRU CĂ ÎN CURÂND VOI FI CATOLICĂ.
Mama spune că dumnezeu m-a salvat pentru că mă gândeam la tine.
dumnezeul meu e străin.
în fiecare oraş e altul.
CEL MAI INTIM LUCRU E
când dumnezeu eşti tu
când îmi faci cafeaua
când teama mea se transformă în câine.
când te mişti prin bucătărie
şi eu ştiu
OREZUL ESTE IUBIRE
SCORŢIŞOARA ÎMI FACE PĂRUL ROŞU.
eu am părul roşu ca inima.
2.
tata avea rinichii mari când am intrat în cameră. rinichii lui sunt portretul meu şi portretul soră-mii.
tavanul se mişcă. am ochii măriţi ca rinichii tatei.
inima mea se mişcă.
tata e înalt, are părul negru şi ochi de căţel.
în jurul spatelui are înfăşurat un şal .
sub şal fâşii de tifon îmbibate în spirt.
tata e împăiat.
pe uşa camerei scrie AJUTOR.
tata se bate cu pumnul lui sănătos în piept şi mă roagă să-l ridic la aer.
aerul se plimbă printre noi.
păpuşile mele au respirat tot aerul.
aerul cade din tavan în pieptul tatei.
ochii păpuşilor şi ochii tatei au plesnit în bucăţele de zahăr.
trupul tatei miroase a zahăr închis.
de aici încolo tata a urcat pe umerii vecinilor.
tata e aşa de sus încât aerul vâjâie prin pieptul lui.
tata e pe everest.
inima tatei se umflă şi tace.
acasă inimilor noastre le e foame
le e sete
le e milă
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Ioana Dana Nicolae -
2007-07-13  |
De la Cezar Ivănescu încoace nimeni n-a mai scris atât de mult despre moarte! Şi la el repetiţia are o funcţie tragică! Textele devin bocete, tânguire în (aproape!) transmisiune directă! Pateticul e uman, sincer, netrucat:
"tata avea rinichii mari când am intrat în cameră. rinichii lui sunt portretul meu şi portretul soră-mii."
|
| andreea iancu -
2007-07-14 |
Ioana, multumes pentru instelare si pentru vulnerabilitate.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com