| |
|
| |
la o aruncătură de ochi stă
ne despart doar câteva ţărmuri
de oceane
îmi bate la uşă înveşmântat
cu o bucată mică de soare
braţele-i semănau cu nişte
măslini rodiţi
intrând în casă
i-au căzut câteva fire aurii
cred că avea stiharul descusut
la mâneca dreaptă
a stat o clipă privindu-mă
abia am reuşit să-i întind mâna
nici acum nu-i cunosc numele
nici culoarea pământului din tălpi
un singur lucru ştiu doar
că era un copac ce scria poezii.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| lucian -
2007-07-08 |
până la noi măslinii se înnegresc,
munţii se topesc de vânt şi ape.
când slujeşti îmbraci veşmântul umilinţei
şi ridici sprâncenele multe ale visului.
dacă tragi firul de aur despleteşti chipuri
şi zugrăveşti culorile curcubeului.
fruntea se acoperă cu cerul ochilor tăi.
osanalele se cântă în biserrici şi minarete.
mircea nincu.
|
| Djamal -
2007-07-08 |
Lucian, îţi mulţumesc de trecere şi pentru semn.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com