| |
|
| |
Lucian
īn gravitaţia asta bolnavă
mă despart de o viaţă cu totul
ploile īmi dau ocol
mă lovesc peste ochi
īmi intră īn gură īn urechi
lăsāndu-mi amprente uriaşe de apă
uneori te găsesc Lucian
īţi dau māna
ca şi cum nu ar mai exista
ploi de veghe la mine-n suflet
Dumnezeu nu ştie nimic sigur
despre noi
nu opreşte niciodată ceasurile
ne umblă prin trup şi ne numără
sunt gata Lucian
să slobozesc ultimele vise
singurele atingeri
şi-ţi spun acelaşi lucru de două ori
īn gravitaţia asta nebună
mă despart de o viaţă cu totul
şi ploile īmi dau ocol
īmi intră-n sānge
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Djamal -
2007-07-06  |
pentru curgerea textului, simplitate şi profunzimea mesajului sugerat
īţi dau māna
ca şi cum n-ar mai exista
ploi de veghe la mine-n suflet
Dumnezeu nu ştie nimic sigur
despre noi
nu opreşte niciodată ceasurile
ne umblă prin trup şi ne numără.
felicitări
|
| lucian -
2007-07-06 |
Mădălina, nu ştiu ce să īndrăznesc a crede, dacă ţin cont de titlu. oricare este gāndul tău, Djamal are dreptate. te felicit!
|
| Madim -
2007-07-10 |
Djamal,
mulţumesc pentru semnul lăsat la acest poem. īmi cer scuze pentru că răspund cu īntārziere.
mă onorează trecerea ta. te mai aştept şi la alte poeme. să ne citim cu bine!
Lucian,
poemul acesta este mai vechi. mi-a făcut plăcere să īl postez şi aici.
Lucian este un copil. atāta tot.
tu, ai un nume frumos. ştiai?
mulţumesc,
Madim
|
| lucian -
2007-08-09 |
pe unde umbli? de ce nu mai scrii?
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com