Aranca - 2007-07-04

este genul de poem care, in ciuda versului alb, ocolit de multi altii, pare ca ti se potriveste foarte mult, din punctul meu de vedere. aici gasesc ca ai forta in exprimarea propriilor stari sufletesti, te identifici cu personajul tau atat de nelinistit, de insingurat... ochiul singuratatii se deschide mirat "încă îi pluteşte umbra undeva în marea roşie mă ghemuiesc în el"...

Djamal - 2007-07-04

Marina, îţi mulţumesc de trecere şi pentru apreciere, mă bucur că ţi-a plăcut poemul. Te mai aştept

Sixtus - 2007-07-05

Cu intarziere: Nici un intermediar intre tine si El. Nu-i asa, Djamal? Pentru ca lucrurile nu s-au intamplat "ca si cand s-ar fi intamplat", ci "chiar asa s-au intamplat".

Djamal - 2007-07-06

Manulescu Gorun, îţi mulţumesc de trecere şi pentru distincţie, mă bucur că ai făcut acest popas pe pagina mea. Te mai aştept Cu respect

Djamal - 2007-07-06

Erata Manolescu

lucian - 2007-07-06

poezia ta are un punct de vedere asemanător picturilor islamice. ele privesc lumea aşa cum a creat-o Dumnezeu: unii profeţi, alţi medici, alţii cântăreţi, pictori, muzicanţi, sculptori, ostaşi, împăraţi, slugi... ş.a. poezia ta nu descoperă lumea numai cum este percepută datorită cutumelor şi cotidianului, ci aşa cum şi pentru ceea ce este creată. îmi place şi îmi pare inspirat versul "las o mică fereastră cât o nară de om". cu stimă!

Djamal - 2007-07-06

Lucian, îţi mulţumesc de trecere şi pentru apreciere. Te mai aştept Cu respect