| |
|
| |
īn liniştea asta decupez o fereastră
mă deschid pe de-a-ntregul
cuvintelor
să mă atingă īnainte de epilog
fără aritmia luminilor
ecoul īmi povesteşte prima naştere
cānd unul dintre noi
nu se mai ştie cine nu se mai vede unde
rostea vocala īntr-un vis
a doua zi īşi amintea
jumătate o
jumătate u
şi le arunca īn ape
sunt fragmente din mine
oglinzi din tine
niciodată īndeajuns de rotunde
spre a fi iar miez de a
fereastră īn e
aducāndu-ne aminte
singura īntālnire īn cer
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|