| |
|
| |
noi eram īncă īn atelierul de vechituri dumnezeieşti
cānd el filma un documentar un canibal cu sānge pe buze
cu ochii-necaţi īn apus
īn ziua meşteşugirii mele au furat şurubelniţele
au desfăcut ventriculul drept fugind din fabrică
nu mai am mānă de lucru pentru sentimente
dar cāţiva arginţi tot găsesc ca să trimit regizorul
la psihiatru
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Cristina -
2006-02-17 |
frumos exprimata revolta impotriva "regizorului" pe care multi dintre noi o simtim si ne macina sufletele, dar prea putini avem curajul sa o si exprimam. "atelierul de vechituri dumnezeiesti" e o expresie reusita prin care se perinda istoria noastra de sute si mii de ani. mi-a placut si canibalul "cu ochii-necati in apus".
|
| Perseu -
2006-02-18 |
Ma bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
|
| taraborez -
2006-02-27 |
Asta īmi pare mai bine conturată. Personal īn locul şurubelniţelor aş fi scris cheia de treişpe, asta īnseamnă că (sper) am citit īn cheia corectă. Are un final bun.
|
| Perseu -
2006-02-28 |
taraborez - Ventriculul meu stang are suruburi asa ca nu ajuta cheia de treispe :) Eu cred ca are un final execrabil.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com