Doru Stefan Dancus -- Scrum (XIX) -- poezie

am câştigat ceva iubind atâtea fete şi femei
respirând aerul blândelor ceaşafuri.
iubirea lor adevărată n-am aruncat-o
am tot încărcat-o pe umeri
aveam spatele puternic.
abia subteranele minelor din Motru mi-au frânt
omoplaţii ce tindeau să zboare
să fie aripi spre ele, uitatele.
ce şi cui să fi cerut iertare pentru curvie
când mă furasem pe mine lui Dumnezeu,
când aceste fete şi femei erau
cel mai potrivit adăpost în faţa mâniei Lui?
nicăieri nu mă mai pot ascunde acum
din această dimineaţă iadul e pe pământ
iadul e curbura literei în care mă ascundeam deunăzi
iadul este ziua dumneavoastră în care mergeţi la seviciu,
noaptea în care vă împreunaţi din obişnuinţă.
iată-mă, Doamne, aici sunt, Ţi-am adus o desagă
de crearşafuri frumos mirositoare,
hai să le spălăm amândoi
ori şi numai eu singur
să demonstrăm odată pentru totdeauna
că bărbatul trebuie să fie legat de o singură femeie
nu de adăposturi în care se presupune mereu că Te ascunzi.
Doamne, şi cât Te-am iubit!