| |
|
| |
//hai să īl legăm pe Dumnezeu de picioare
să minţim aşa cum numai noi ştim
şi apoi să rādem//
mama m-a īnvăţat să nu rād de străini
că nu este frumos
dar cānd eşti mic nu mai contează
īmi plăcea cānd
mama īmi lega fundiţe īn păr
şi mă săruta dimineaţa pe frunte
mama īşi tāra mereu umbra după ea
ascundea acolo toate lacrimile
poate le păstra pentru mai tārziu
ori ca să le dea tatei
mama e pămāntul pe care īl respir
şi sunt plină de ea
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
queen margot -
2007-06-29  |
/mama e pămāntul pe care īl respir
şi sunt plină de ea/
sensibil poemul tau, ioana..
cred ca nu mama isi tara umbra dupa ea ci umbra se tara dupa mama cu bocceluta pentru lacrimi... ori uda cu ele mormantul tatei...
diafana aducere aminte a copilariei cu codite si sarut pe frunte...
acolo ,,dar cand esti mic nu mai conteaza'' ceva nu merge...scoate dar..in poeyie nu trebuie sa justifici nimic... e doar emotie in stare pura.. si cum sa nu picure cerneala din penita?
cu drag pentru toate mamele lumii , Katya
|
| bakemono_ella -
2007-06-30 |
katya, multumesc de trecere, si pentru penita. insa cea mai mare bucurie si cel mai mare premiu pentru cel care scrie este coala alba de hartie si un pix.
mama isi tara mereu umbra dupa ea, pentru ca umbra o salveaza de marile dureri, le ascunde acolo.. asa e mama....
acel.. vers pe care tu spui ca ar fi mai bine sa il scot... nu justifica, si amplifica nebunia copilareasca, ii ofera o scena deschisa pe care sa isi joace rolul...
multumesc inca odata de trecere, si te mai astept cu mare drag.
|
| Aranca -
2007-06-30 |
poezia are o intensitate de o factura speciala.
finalul este chiar remarcabil, ma refer la
"mama e pămāntul pe care īl respir
şi sunt plină de ea"
metafora ce seduce prin simplitate si forta.
insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate:
"īmi plăcea cānd
mama īmi lega fundiţe īn păr
şi mă săruta dimineaţa pe frunte"
acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice.
gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp.
poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com