| |
|
| |
Mă simt īntreg prin clipa ce mă cheamă
Pe un răboj al frunzei ce se-ascunde .
Īn crugul toamnei, verde must pătrunde,
Să simt secunda-n ram cum se destramă.
Sub clopotul izbit ca să inunde
Cu sunet grav chemările din vamă,
Un vifor strāmb a īnceput să geamă
Zvārlind sămānţa poftelor īn unde
Ajunge taina pānă-n largul mării
Şi se īntoarce-n zborul amuţit.
M-agăţ uimit de marginea uitării
Privind cum veacul nu s-a mai clintit.
Mult prea departe-mpins, spre geana zării,
Se frānge-n sine timpul nesortit.
6 februarie 2005
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com