| |
|
| |
ar fi mai în regulă de n-aş fi aici
ca un semiîntuneric pe lângă trupul tău,
revărsat pe fiecare centimetru pătrat al epidermei tale
dar sunt şi nu-i bine cum te-am minţit.
în staţia peco unde-am stat la cafea
două femei în vârstă mi-au observat palmele străpunse
- ajutor! e aici! vine sfârşitul lumii!
casiera a zis că e semn divin
abia atunci mi-am simţit cununa de spini.
nu mai merită să merg la bucureşti
să-mi spună ei cât i-a costat revoluţia.
uite, deşi nu te-am minţit bine
e mai bine să fiu penumbra fiinţei tale
după ce un om de nimic
abia ieşit de la casa de nebuni
a turnat benzină şi mi-a dat foc la staţia peco.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| lucian -
2007-06-27 |
poemele tale sunt alcatuite dintr/un scrum care inca nu s/a racit. in ele poarta inca arsura flacarii care le/a creat. mi/a placut aceasta incursiune prin praful lumii tale. am sa revin!
multumesc pentru ca ai scris aici si astept semnul legat de carte ta.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com