| |
|
| |
ce departe sunt nopţile cu zăpadă iubito
cădeau fulgi narcotici pe carnea noastră fragedă
şoseaua becurile oarbe fusta de piele
azi fiecare gram de vin
are o armată de impostori în soldă
fiecare centimetru al ţigării fumate în fugă
e mitraliat de mercenarii insomniilor mele
până şi în cafeaua dimineţii colcăie trupele de comando
limbile omenirii mi s-au înşurubat în inimă.
de acestea sunt animat acum
afacerile cu ele mă fac viril şi neîndurător
nu credinţa
nu veşmântul tău subţire
nu mai ninge în românia
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| lucian -
2007-06-27 |
un poem trist, plin de nostalgie, creat intr/o atmosfera originala a autorului, ceea ce da valoarea acestei scrieri.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com