| |
|
| |
în loc de motto: nu putem vedea decât ceea ce cunoaştem deja. Soluţii?
pe fereastra mea oamenii închid uşi ies îmbrăcaţi cu zăpadă
cresc crengi în crăpăturile asfaltului ca-n tot bucureştiul de fapt
din lipsă de timp
dar
nu am trecut niciodată dincolo de zăbrele
la parter în casa de-alături
acolo se subţiază cumva distanţele se topesc ca un ţurţure
se scurg dincolo de lemnul ieşind din ziduri
azi mi-am propus să te-aduc cu tot cu mâini şi
ochi nu-ştiu-ce-culoare şi
animale de pradă
chiar aici în cea mai probabilă iluzie
şi-am să port clasic
fericirea cu primii doi nasturi lipsă
fără chip fără glas atingeri
efect al bătăii de aripi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Luv -
2006-02-16 |
fereastra ta de/acum celebră
vers criptic care îi oferă posbilitatea celui care citeşte să interpreteze în fel şi chip. nu e prima dată când întâlnesc un limbaj care ascunde, aici la tine. fericirea se poartă clasic. am înţeles, sezonul acesta, nu? ce va fi în următorul?
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com