| |
|
| |
şi tu ştii şi tu ştii
roagă-te muntelui īn genunchi el nu se va topi
dacă o să pun degetul geamul e ud va rămāne o pată
o să mă uit prin ea va fi mică şi iar o să mă mint
numai atāt o pată pe geamul de la balcon
lumina e aprinsă īn bucătărie eu scriu
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| lucian -
2007-07-15 |
infernul asociat cu neputinţa de a scrie, de a comunica, de a trăi, de a fiinţa. o idee frumoasă expusă īntrun poem imposibil. un poem insuficient, neputincios... spre a susţine această puternică idee.
|
| cami -
2007-07-16 |
Lucian,
n-am vrut să dezvolt această poezie,deşi aş fi putut, mi s-a părut că atunci ar fi fost mai explicită, aşa, fiecare poate vedea ce doreşte. Mă bucur că ai scis cāteva cuvinte şi ai īncercat să vezi ceva.
Cu aceeaşi prietenie, Cami
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com