Ioana Geacar -- alo ! -- poezie

alo mă tată ce sa fac? uite a murit vaca saptamâna trecută
m-am îmbolnăvit de supărare cum să nu te superi
a murit vaca mea ce mă mai fac eu acuma ce-o să mai mănânc.
oiţele? ei! au murit şi din alea patru. pe celelalte le-am dat
la cioban că nu mai pot să urc dealul
tu ce faci? când vii? cum să nu mă supăr
a murit văcuţa mea
nici la moartea mă-tii n-am plâns aşa.
...
da mai ştiu cum să nu mai ştiu

peste fereastră zborul desenat al unei rândunici înşiră sunete
vesele

ca s-o ajut pe mama dacă are nevoie de ceva
mă ţin pe urma ei. cum ridic pasul îl pun eu pe-al meu
stângul acum dreptul nu te uita în urmă
nu te opri
şi stângul şi dreptul iar
un doi un doi
un doi trei patru
un doi trei patru
stop

stăteam pe prag în grajd cu un cărţoi mare pe genunchi
(putea să fie moby dick, asta mi-a venit mai repede-n minte)
bălăbăneam picioarele să-nfăşur aerul în vârtejuri pe glezne

acum mulge vaca.şuiere albe cu spumă în găleata
roşie tuflită ca basca ta. pe un scăunel de lemn. mama
întinde un pahar jumătate alb jumătate spumă
îmi intră în vârful degetelor pe buze căldura animală pe limbă
aburi de bălegar şi lapte. de sus/ din podul cu fân/ un cocoş
coboară gâtul golaş stârnind firicele de praf şi lumină
ochii i se măresc până-n ochii mei două stele uriaşe cu câte
un zâmbet mic în colţul de jos.

hai să-l întoarcem.ai văzut?mai poate să facă o dată aşa?