katya kelaro -- pescarii din nashville -- poezie

oprise în oraş să le spună povestea
(nimic ieşit din comun: un ford de la bătrânu’,
fusta ei de stambă în iarba din spatele casei, după petrecere)
îngână răguşit acoduri / bilet mototolit în fugă
cu faţa ridată îşi aprinse o ţigară (să nu se observe că e prima oară)
-băiete, tu n-ai venit să ne cânţi ci să plângi, îl opri red man,
du-te la vânătoare, întoarce-te bărbat apoi o să te las să mârâi. următorul?
-joan, numele meu e joan, îmi plac în nashville cămăşile-n carouri,
pălăriile cu boruri mari, ciocatele, mirosul de ulei, fordurile vechi,
îşi spuse gândurile o fată în reflector...
-ştim cum e în nashville, o întrerupseră bărbaţii, altceva? ne cânţi?
-da. chitara nu e a mea, am găsit-o la intrare, cine crede că a pierdut-o
sau i s-a furat să ştie că e la mine (râseră cu toţii) /
mi-am prins mustangul cu lasso-ul, râse şi ea

un bărbat adevărat nu-şi abandonează chitara (se auziră câteva acorduri)
ca pe o iubită după prima noapte / johnny, în femeie toate sunt dragoste,
până şi moartea o primeşte ca pe un sărut (acorduri lungi)

să nu mă-ntrebi de ce plâng uneori pentru tot neamul omenesc,
îmi este rudă,
când plângi, primul motiv e pretextul apoi (explică ea)
îţi aminteşti de toate şi le iei pe rând (râseră) hei, Johnny (ridicând tonul)
tu eşti pământul meu de-acasă /
mi-aş zidi în tine mormântul / biserica şi mi-aş creşte copiii /
să nu vină şacalii unde e viaţă
te iubesc e o pâine coaptă în casă / pe mine mă gătesc, ţie mă dau /
(peste oameni căzu o ploaie caldă, clipoci un râu cu pui de castor,
adulmecară fumul de la cabană / sol sol do mugeau a lapte viţei în staul la fermă)

johnny, cerului îi e ruşine să-şi verse sămânţa pe pământ?
te-am strâns în braţe acoperindu-te de ochi străini, curgând în tine ca o taină,
să nu fugi, îţi aminteşti cum noaptea mânam vitele pe păşunile din cer,
fugărind stelele din ţarcul lor albastru ?
luna e un paznic stingher pe chaise-longue
cu o cană de vin vechi în mână /
refrenul
fugeam din casa nopţii pe furiş / escaladând porţile închise /
câmpiile ce-au fost odată verzi / câmpiile ce-au adormit ucise
(bună improvizaţia, se auzi din sală)

johnny (schimbă registrul)
mi-am dorit să avem câte un copil pentru fiecare literă a propoziţiei
viaţa e o complicată chestiune (râsete)
iar acum o să vă cânt despre ... ziua aceea/
în ziua aceea, îngerul va rula pământul ca un covor din frunze de arţar
cu litere de sare / peceţi ale mâinilor roşii de seară /
(prea complicat, muzica noastră e muzica oamenilor simpli)
melodia să fie legănat pe podeţul de ape, împletitură de paie,
când apeşi un acord (veni red man) / să simţim pocnetul biciului retezând
capul ierbii, pe coroană mlădie-ţi glasul cum îşi subţie animalul gâtul în frâu,
chiuie bucuria focului de noapte când în gamelă fierbe mâncarea

ştii de ce purtăm pinteni? (cântă el) cocoşii cerului sunt la picioarele noastre /
gheara lor scurmă pielea cailor în fugă să nu vină moartea /

acordurile de final se sting aşa cum trece vântul prin rufele din faţa casei,

tăcerea noastră e ochiul cucuvelei / noi suntem crengi dezgolite în tâmpla lunii
pescarii din nashville / copita ploii suntem noi ...
stăm de vorbă cu şarpele din lac,
a scrie un cântec e a zidi un hambar pentru grâne

îşi lăsă trupul pe scaun greu cum ar fi aruncat şaua pe spinarea calului
zgârie cu unghia prelungă paharul de parcă ar fi făcut dragoste cu o femeie

chitara e a mea, o uit din când în când pe câte undeva la vreo fată (râsete în sală)
ai luat-o ca şi cum ţi-aş fi oferit o ţigară

băiete, (spre tânărul de dinainte)
mulţi cântăreţi de country se sinucid zilnic din sensibilitate /
eu am venit din kingsland greşind intersecţia de drumuri /nu ştiam să citesc
( sala râse puternic)
furasem cămaşa tatei de duminică / avea gulerul curat şi cotiere din piele

din chitară se auzi un geamăt ca o fereastră nedeschisă de mult