ca o tangentă
contemplând imensul cerc
alunecă vocea
lineară îndepărtându-se
pe propria lungime de undă
care-i ascunde urmele
- de ce ne jucăm cu vidul -
şi totuşi coborâm şi mai mult
în miez de sunet
şi, cu noi, sunetul se adânceşte
cât cuprinzi cu urechea
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com