Profetul - 2007-06-20

un text cald si imposibil asa cum scrie francisc de obicei. te lasa cu miinile legate

rafael - 2007-06-21

E drept ca textul tau nu-i ca o masina sport ca sa ajunga la suta de km in 5 secunde insa dupa primul paragraf, pe care-l consider "de incalzire", devine chiar interesant. Finalul parca ar fi un koan

francisc - 2007-06-21

domnii mei, sunt fericit sa va regasesc. prietenia adevarata, de care vorbeste nietzsche atunci cand apare intre barbati e un lucru de calitate, aproape tragic. Stiti ca am iubit H si, desigur, ceva a ramas in mine atunci cand am plecat ca fiul risipitor prezent aici in text. ce bine e sa te intorci acasa, mai ales in vacanta! Va doresc muze si muzici.

stefan doru dancus - 2007-06-21

Tonalitatea biblica in care e scris textul face cat 1000 de neologisme postmoderniste - e destul de greu sa atingi performanta stilistica a versetelor biblice, dar iata ca cineva reuseste, dupa "Levantul" lui M. catarescu, sa reinvie ritmuri uitate. Sunt onorat ca am ocazia sa citesc asa ceva. Sa ai pace, Dancus

Aranca - 2007-06-21

ingaduie-mi sa subliniez intr-un fel (stiu ca nu suporti penitele dar practic mi-e imposibil sa ma abtin...) aceasta creatie a ta atat de deosebita de multe alte citite in ultima vreme, ce devin de multe ori anonime prin banalitate. poate ca a reusit sa rezoneze altfel acest poem atat de rotund ca un inceput neasteptat de dragoste, ca un mar rotat in lumina cerului translatand zidul cuvintelor. desi tot poemul e un intreg, subliniez ceva: "dacă voi, piatră fiind, ştiţi să daţi din aripi deasupra voastră, cu atât mai mult se vor despărţi apele mării deasupra noastră şi vom trece, vom trece dintr-un trup al plajei în altul, din altul în acelaşi şi apoi, în ideea de altceva " Maestre, chapeau!

francisc - 2007-06-21

domnule stefan, sunt onorat sa scriu astfel de texte de catre daimonul meu. va citesc in continuare doamna aranca, recunosc ca m-a bucurat semnul tau, acum.

lucian - 2007-06-23

un text plin de imaginatie, inspirat din spusele Scripturii, dar nu asta conteaza. valoarea lui consta in imaginatia autorului. frumos!

Sixtus - 2007-06-23

Dorine, M-am săturat să te laud. Te citesc (numai). Din lista mea iniţială de pariuri (cu mine însumi) trei nume au dispărut din diverse motive. Ai rămas singur. Şi mă bucur nespus ori de câte ori apari. Indiferent pe unde. Cel mai rău îmi pare de Florin Bratu. Care, nu ştiu din ce motive, face o prelungită "pauză de imagine". În schimb, a apărut - pe listă - un nume nou: Livia Ştefan. Este cel mai recent pariu. Şi, aproape sigur, e câştigător. G.M.

francisc - 2007-06-23

ma voi intoarce mereu la ceea ce iubesc

francisc - 2007-06-24

andu, mai bine faceai un com la celalalt text al meu. aici chiar nu vad rostul acestei....

lucian - 2007-07-05

o frumoasa incursiune prin teme consacrate, fie religioase, daca ne referim la modul in care ne aminteste de scrierea biblica a lui Ioan: la inceput era cuvantul, si cuvantul era la dumnezeu si dumnezeu era cuvantul, toate prin el s/au facut = singurul cu un singur suflet şi sute de braţe, se mişca mut ca un gol şi golul era la mine şi eu în el. toate prin el s-au desfăcut; tu esti in mine si eu in tine, toate ale mele, ale tale sunt, spune Isus, ia tu zici, fire literară: tu eşti cu mine întotdeauna şi toate oasele, mirosurile mele, ale tale sunt. întrebarea din final pare a fi a lui Hamlet sau aminteste involuntar de el. pot spune insa "vom trece, vom trece... din altul în acelaşi şi apoi, în ideea de altceva sau de cu totul altul foarte plăcut şi tot aşa şi tot aşa" precum spui.

francisc - 2007-07-05

lucian, asa e, prima trimitere e buna. numai ca daca Ioan vorbeste acolo despre Trinitate, eu vorbesc despre nimicul din noi si din afara noastra. golul nu stiu de unde vine. stiu ca umple, uneori. a doua trimitere nu e la fel de precisa in interpretare. Isus vorbeste despre identitate, eu spun despre faptul de a te da, fara a mai astepta ceva. fireste ca Isus are dreptate a treia trimitere, la hamlet, nu cred ca e cea mai fericita alegere, desi iti respect intentia: e mai mult o adresare/implicare/responsabilizare a celuilalt aflat in situatia de a alege intre prada/pradator multumesc. eu nu am raspunsuri de spus

Paul von Gorban - 2007-08-08

Acest poem imi aminteste de volumul lui Vosganian "Iisus cu o mie de brate". poate datorita maturitatii contructiei poetice. nu vreau sa fac prea multe comentarii, pentru ca sun altii care o pot face mai bine, insa acest poem, parca o rugaciune, parca un dialog, parca o icoana te invita doar sa il citesti. si daca l-ai citit bine, abia otunci poti spune ca l-ai trait. Aici consta si pariul unui poem. Nu poate fi comentat pentru ca a fost trait. Un poet traieste, un critic comenteaza. Noi doar "vom trece, vom trece" cum spune si autorul.

francisc - 2007-08-08

cred ca in spatele acestor cuvinte ptr care iti multumesc se ascunde un om bun