| |
|
| |
Lucirea ierbii frăgezind izvorul,
Mătasea ceţii īnvelind vestirea,
Un crin mlădiu ce-a-nseninat privirea
Şi urma nopţii ferecānd piciorul
Curg īn zăgaze-adăpostind uimirea
Ce-o poartă-n geana zilei călătorul.
Se sprijină pe stālpi de fum pridvorul,
Rāvnind să-mi urce-n necuprins zidirea.
Mă prinde-amiaza blāndă la răscruce.
Uitări şi vise-aştern cāmpii de jad
Pe care cāntă mierle, să apuce
Frānturi de cer căzānd din crengi de brad.
Īngāndurarea norului aduce
Zăpezi mirate ce din gānduri cad.
29 martie 2005
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Cristina -
2006-02-17 |
mi-ai placut ultimele trei versuri: "Frānturi de cer căzānd din crengi de brad./Īngāndurarea norului aduce/Zăpezi mirate ce din gānduri cad.", cat si "Ma prinde-amiaza blanda la rascruce", ca de obicei cand iau o pauza de poezie in vers alb vin pe pagina ta.
|
| adim -
2006-02-18 |
Cristina - aşadar sonetele mele sunt bune doar īn pauze. Cam puţin, dar m-am obişnuit cu gusturile contemporanilor.
|
| Cristina -
2006-02-18 |
Adrian, te-ai intrebat cat de dese sunt pauzele?
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com