| |
|
| |
rugăminte 1
o femeie nebună doarme goală între rândurile mele
nu daţi cu pietre în ea a încetat să se mai prostitueze
chiar dacă uneori o veţi găsi în paturile scrise de alţii
ea îşi dăruie sufletul fără bani solitarilor nemângâiaţi
rugăminte 2
e ultima noapte în care este întuneric am să îmi înfig în ochi litera y
dincolo de ea nu va mai fi decât tăcere născută din lipsa simbolurilor
dar mai rămâne z mă loveşti peste tâmple eu nu am crezut niciodată
în zeii empirici împărtăşeşte-mă apoi du-te în lumea de unde-ai venit
(cerşetorii cântă „ameno” iar icoanei îi cad ochii printre aripi de lut)
fiecare zi îmi creşte în carne ca nişte unghii negre strivite de prunc
al cui e răsăritul acesta din dreptul inimii colorând orologiul adânc
(te rog adună secundele cu urechea mă tem că am să pierd cuvinte)
rugăminte 3
am să scriu până când mâna mea va semăna cu un creion
care nu mai poate fi ascuţit
am să scriu până când mă voi convinge că unghiile sunt
carne prea departe de inimă
am să scriu până când îmi voi pierde printre rânduri numele
şi voi uita cum mă cheamă
dacă mă vedeţi undeva adormit vă rog acoperiţi-mi palmele
când nu scriu mi se face frig
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com