| |
|
| |
luna e o monedă de argint aruncată-n acvariu
să poarte noroc umbrelor din univers
desculţă pe asfalt, abigail
îşi lasă degetele să lunece pe spatele bărbaţilor
într-o nadă de lumină plouă flămând
acoperind oraşul de alge
un pendul de triunghiuri albastre în golul timpanului
unul câte unul devenim corimbe
suspendate de o fericire nepământeană
litografii ale unui vis cu cetacee
mâinile mele cântă la planetarium
un suflu magmatic propulsând
o imensă coloană a oamenilor-delfin
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com