| |
|
| |
mâine…
aşteptam un
semnal itineraric al căilor libere
ca o pată de contact
elipsoidă ireală a restricţiilor
atunci când roţile plecau la seceriş
eu strigam n-auzea decât foşnet
sunt aici nu mă vezi uite dinţii
i-am înfipt în traverse când trec
trenuri grele cu zgomotul sec
peste rostul de aer al minţii
sunt aici mor aici o amprentă
prinsă-n cruci de metal cu tirfon
ca pe-o gamă de ţipăt afon
scriu în poduri deriva latentă
spunea mâine
şi mâinile ei depăşeau viteza maximă a percepţiei
telecomandă cu bariere mecanice noi
convoaie cu parcursuri paralele
sau remorcări izolate
ale punctelor de secţionare
trecea mâine şi tăceam poate umbră
n-are sens n-are cum să răstoarne
alungirea de suflete sub
înşirarea aceasta de cub
trecând trenul pe macii de carne
un perete cu sânge de artă
numai câmpul rămâne cu noi
bariere din oase şi ploi
colorând sub tăiş piatra spartă
trecea mâine
şerpuire de linie viaţa
noastră categorie de B fără minus
cu plus doar la ruperea de sigilii
şi praful de roată dinţată care comută
dincolo de abscisă macazele
era mâine...
sau poate trecuse peste rând
de-atâtea mărci de siguranţă timpul
cu-atacarea în fals
ne murise tăcând
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com