| |
|
| |
uite
ieşi din casă şi lucrurile nu mai sunt la fel nu-ţi mai recunoşti mirosul pānă jos distanţa se pierde cauţi ceva un semn al vieţii tale expiri puternic şi primul fum pătrunde printre dinţii femeii din faţa ta e frumoasă te cuprinde şi pe tine īn gura ei te trezeşte dimineaţa arătāndu-şi coapsele reci şi vinete īn ochii tăi pare mai īnaltă decāt copacii pānă seara sufletul tău moale īnghite sufletul ei moale
eşti peste măsură de tulburat īn piept auzi ciocănind
oasele
eşti tot mai năpădit ceva crapă la mijloc şi-ti provoacă o durere ascuţită
afară apa se adună īn cratiţe pămāntul fraged se mişcă odată cu paşii oamenilor
eşti tu şi nu-ţi dai seama
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| solomon -
2007-06-12 |
adina, cred ca de "lucrurile nu mai sunt la fel" nu e nevoie. mi se pare ok fara. e frumos.
|
| Imparateasa -
2007-06-12 |
Done. Mulţumesc frumos, Ioana.
|
yester -
2007-06-13  |
...un poem ce exprimă pentru mine cuvāntul... "numb". frumos īn alcătuire, expunere şi chemare. dacă ar fi să disting īntre Adina şi poezie nu aş putea să o fac. există acea interdependenţă minunată a unor trăiri ce ne caracterizează. constantele configurative ale poemului cāt şi lexisul mă determină să "īmpeniţez" şi să remarc acest text, aparent simplu, īnsă cāt de conotativ.
ieşi din casă şi lucrurile nu mai sunt la fel... şi finalul addolorando: eşti tu şi nu-ţi dai seama. frumos!
cu drag,
paul
|
| Imparateasa -
2007-06-14 |
Paul, amorţire da... and totally marooned. mulţumesc că ai trecut pe aici prin pustietăţi.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com