| |
|
| |
câtă irosire de galben câtă rostire de graniţe
ceasurile arată deschiderea nopţii
pâlnie prin care turnăm lapte păsărilor de alabastru
mai ştii omul acela cu pălărie demodată ca o sfinţenie
i-au cerut să nu vorbească despre un singur lucru
şi acela nu a fost politica regele i-au cerut
să nu vorbească nimic despre isus
trec pe roşu intersecţia vieţii ajung bună ziua domnule popa eu sunt alina
am rochie albă părul lung şi uneori mă cred buricul pământului
întind mâna zic bună ziua domnule popa ce-ar fi să ascultăm
cum ne cresc umbre cum alungim linia întreruptă a străzii pentru că
a vorbi despre eminescu moldova românia
e ca şi cum am vorbi din nou
nimic despre isus
îmi strâng între ape rochia încolăcită cu viaţa
domnul popa a rămas aici cu trei sferturi din anotimp peste mine
peste iluzia asta de piele peste mâinile în care
mai întind acum un salut mai strâng o iubire
pentru unul isus despre care nu ştiu nimic
dar ne iubim ca în prima zi de la geneza
singurătăţii
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2005-12-29 |
interesant text. cred că aş recomanda să nu foloseşti "şi acela nu a fost". poate era suficient "nu a fost". e greu de observat în ce măsură textul are sau nu ceva erotic în el. mi-a rămas în minte "rochia încolăcită cu viaţa". e o sintagmă pe care o citeşti foarte rar. e aproape o poezie în ea însăşi.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com