| |
|
| |
ne plimbam pe pod aproape fugeam
unul în spatele altuia pe lângă balustradă
ne feream de maşini
numele lui era grant
în cinstea lui se construiau poduri
treceau în viteză claxonau
atât de aproape la o palmă
farurile ne ardeau pielea prin haine
şoferii înjurau ascuţit
unul a scos mâna pe geam
mi-a ars una peste fese
făceam filozofie din fugă
ne plictiseam unul cu altul
ne feream de maşini ele treceau
de viteza lor agresivă doar un sens
de mers scârţâiau roţile dedesubt şine
ne lipeam de balustradă ne sugeam burţile
să facem loc să treacă
să se ducă să treacă pe lângă noi
nicio pasiune nu ne bântuia seara
doar nostalgii şinele se împleteau
sub paşii noştri sub roţile lor
ne aminteam de ei când ne iubeau
de noi când îi iubeam
era aproape noapte şi niciun tren
nu pleca din depou
ce bine era atunci
ce bine va fi?
carpe diem urlam unul altuia
ei claxonau ne înjurau ascuţit
treceau pe podul grant
carpe diem carpe diem
ce banc bun, plimbătorilor
*
ne plimbăm pe pod aproape fugim
unul în spatele altuia pe lângă balustradă
ne ferim de maşini
numele lui este grant
în cinstea lui se construiau poduri
trec în viteză claxonează
atât de aproape la o palmă
farurile ne ard pielea prin haine
şoferii înjură ascuţit
unul scoate mâna pe geam
îmi arde una peste fese
facem filozofie din fugă
ne plictisim unul cu altul
ne ferim de maşini ele trec
de viteza lor agresivă doar un sens
de mers scârţâie roţile dedesubt şine
ne lipim de balustradă ne sugem burţile
să facem loc să treacă
să se ducă să treacă pe lângă noi
nicio pasiune nu ne bântuie seara
doar nostalgii şinele se împletesc
sub paşii noştri sub roţile lor
ne amintim de ei când ne iubeau
de noi când îi iubeam
este aproape noapte şi niciun tren
nu plecă din depou
ce bine era atunci
ce bine va fi?
carpe diem urlăm unul altuia
ei claxonează ne înjură ascuţit
trec pe podul grant
carpe diem carpe diem
ce banc bun, plimbătorilor
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Ioana Dana Nicolae -
2007-06-09 |
Autenticism, o bucăţică de viaţă reală construită cinematografic...Frumos film! Mi-ar fi plăcut şi mai mult să fie verbele la prezent, ar fi mai percutant textul (dacă stai să te iei după mine...). Dear, ne mai citim!
|
| solomon -
2007-06-09 |
ioana, iata! cum iti suna?
|
| solomon -
2007-06-09 |
...varianta doi, i meant. si mie mi se pare mai ok asa.
|
| sud-vest -
2007-06-10 |
un poem mofologic, notabil şi alienat
|
| solomon -
2007-06-11 |
silviu, te mai astept. multumesc pentru lectura si semn.
|
| solomon -
2007-06-11 |
de unde tragem concluzia ca si personajele mele si cele ale lui emil au... burta :)
se recomanda salate, sucuri de fructe proaspete si alergari in jurul stadionului lia manoliu. plus cate o portie de carpe diem per day ambilor autori (de preferat dimineata sau seara, pentru evitarea efectelor razelor gamma asupra violentelor).
ma asteptam sa fie si opinii pro prima varianta. eu acum ce sa fac...?!
|
| Sapphire -
2007-06-11 |
Să le laşi pe amândouă şi să nu te mai alinţi, aia să faci (smile...!!). Pentru că aşa citind ambele variante, cuminte, înainte de a citi comentariile, am crezut că exact asta ţi-a fost intenţia, de a crea un fel de buclă, de iluzie cu alte cuvinte. Chiar îmi spuneam "uite măi iar o găselniţă superbă de-a Ioanei, ochiul de scenaristă, deh". Aşa că, draga mea, leave them both, din experimente ne trezim uneori cu mai mult decât am negociat.
Reuşit poem... tranşant ca un flash şi-apoi întuneric. Dacă ai începe şi tu să pui diacritice... ei, eu nu obosesc să îţi spun, sper să oboseşti tu să explici. Haha.
|
| solomon -
2007-06-11 |
doamne, ce-mi place sa te vad razand...
la explicatii sunt neobosita: am vrut sa raman cu un singur poem ca sa nu pun diacritice la doua. voila! dar voi pune la doua acum. fie. large smile too
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com