Manolescu Gorun -- Oniric -- poezie

Am visat că:

I

Era o tipă (mişto) - se mai întâmplă.
Care împletea o jachetă.
Atât de rapid, încât ghemul de lână se micşora aproape instantaneu.
'De ce împleteşti atât de repede?'
'Vreau să-ţi termin jacheta înainte să se termine lâna!'

II

Aveam în faţă un zid.
Prin care am intrat.
Şi în faţă era alt zid.
Prin care am intrat.
Şi…
După ultimul zid, prin care am intrat, în faţă mi-a apărut primul zid.
Prin care n-am mai putut intra.

III

Mă urcam pe un stâlp.
Extraordinar de înalt.
Când am ajuns în vârf, acolo era un afiş.
'Aici se termină stâlpul!'

IV

Îmi căram propriul sicriu în spate.
Şi, alături de mine, alţii la fel.
Pe poteci nenumărate, urcând spre un vârf de munte.
Când am ajuns sus, Acolo era un jilţ.
Gol.

V

Era cineva nevăzut.
Care mi-a spus: 'Vezi trandafirul ăsta? Va zbura!'
Şi nu l-am crezut.
Instantaneu, trandafirul a devenit fluture.
'Te condamn să predici, pe veci, în pustiul din tine.
Fără să poţi fi auzit
nici măcar de tine însuţi!'

VI

Eram într-o peşteră.
Deasupra - o ghicitoare.
Ei şi?
Şi…nimic!

VII

Eram undeva, într-un oraş.
Într-un parc, înconjuraţi de unii care-i păzeau - un grup.
De scheletici.
Care se uitau cu milă la mine.
Şi eu, la fel la ei.
Dintr-odată am privit de undeva, de sus.
Atât la ei, cât şi la mine.
Şi n-am mai ştiut
Cui să-i fie milă
de cine.

VIII

Eram într-o seră.
O floare pricăjită, într-un ghiveci, mi-şoptit: 'Ia-mă. Mă sfârşesc!'.
Acasă la mine a înflorit.

IX

Am numărat pân-la zece.
Mă jucam de-a v-ati-ascunselea.
Şi m-am trezit.

X

Tu, cititorule, îţi arătai fundul.
Din care îţi răsărise un morcov.
Iar eu eram iepure.
(Cu cititorii trebuie să te porţi bine.
Aşa-i în economia de piaţă.
De fapt, în visul meu, lucrurile s-au întâmplat invers:
cititorul era pe post de iepure)