| |
|
| |
soarele răsare încă o dată din găleata mea
pregăteşte te rog ceaşca de ceai
e nevoie de o linguriţă de zahăr dizolvat în iluzii
doar aşa
înaintea ultimului sărut,
vom avea parte de un asfinţit roşu
*
hai,
să privim valurile împreună
pescăruşii râd fără să se gândească la remuşcări
istoriile sunt tardive
nu trebuie să renegăm sângele amestecat în ruşine
doar din suferinţă se naşte revoluţia
mergând înainte
trebuie să uităm cine am fost
fără poze!
destinaţie întunericul
*
urme pe nisip
pentagrame înconjurate de virgine care ştiu să plângă
artificiile vin spre noi
florile izbucnesc din flori rotindu-se ameninţător
ecou materializat în frică
urlăm făcând planuri,
să păstrăm momentele pentru o vreme cu mai puţine cearcăne
dormi iubita mea
apocalipsa asta nu are nicio legătură cu tine
*
am rămas împietriţi
în faţa zidurilor noul mileniu construieşte stâlpi
electricitatea aleargă prin devastare
călcăm pe cenuşă
oasele ne amintesc povestea vechilor greci
sărim peste morminte
petele albastre latră în noaptea marină
monstrul scoate capul din unde
scuipând înspre cameră
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Alexander -
2007-06-09 |
petre,
mi-a plăcut acest poem al tău. diferit cumva decât cum te ştiu eu. are ceva spontan şi curge lin. m-m oprit puţin la acei pescăruşi care râdeau, dar am văzut acea trăire fără poze şi am trecut peste. am văzut şi un joc de artificii bine redat in al treilea mini poem. încântat.
şi totuşi de ce destinaţie întunericul?
|
| Flueraşu Petre -
2007-06-09 |
Multumesc pentru aprecieri, ma bucur ca ti-au placut acele imagini. Destinatie intunericul pentru ca pana la urma cu totii inchidem ochii. Si oricat am incerca sa ne amagim, s-ar putea sa ne astept doar intunericul. A si, in plus, e o piesa marfa a celor de la The Rasmus, No Fear... :)
te mai astept
petre
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com