Ioana Dana Nicolae - 2007-06-08

Paul, am impresia că aici ai scris oricum, orice, numai să sune. De ce "de un copil şmecher", "ca pe o mâţă neagră, alintată şi în plină toarcere", sau "praf şi marmeladă." De ce atâtea adjective? Problems..? Dacă e in toarcere, de ce şi alintată? Nu te alinţi cam mult?

cailean - 2007-06-08

Cred că e o poezie pe care o scrii atunci când te simţi ultimul faraon în viaţă şi-ţi dai seama că iubeşti în interiorul unei piramide. Că ţi strecoară moartea în piept, că nu mai poţi schimba nimic, iată: până şi cromozomii ăia moi acum îs "de fier", iar totu-i praf şi pulbe..., pardon, marmeladă. Fir-ar!, ţi se lipeşte de deşte... mâţa asta neagră, ţi-e şi lehamite să te mai joci cu "toarcerea" şi întoarcerea nu ştiu cui. Totul e ciudat, chiar şi felul în care cineva desenează, evitând răspunsul, "cu auricularul pe nisip". Te plictiseşti de muzică şi de tot. De toate zilele afone sau perfecte. ...până în cromozomii de fier.

yester - 2007-06-08

... hai să facem altfel, dragii mei. modificam...textul!

yester - 2007-06-08

şi acum ... Da, Ioana, mă alint:)! Călin, dupe cum vezi, ai avut drep....:)! cu drag vouă, paul

Ioana Dana Nicolae - 2007-06-08

Paul, a fost o constatare, îmi place să mişc lumea, ţie nu? E bună muzica literei, şi poemul e energizat acum!..fain!

yester - 2007-06-08

...e pur si muove:)! (sa ma corecteze deştepţii la spelling)

Blacksong - 2007-06-09

...''arcuşul'' e pastrat probabil ''fragment din sadismul altora'' de către puştiul şmecher ''plictisit în muzica zilelor'', pasionat poate mai mult de.., baterie.. Îmi place poemul, fabius

yester - 2007-06-10

... poate că exprimarea poemului lasă de dorit, trebuia să pun "baterie" şi în loc de arcuş "tinelă":) tks de trecere Fabius, cu drag, paul

yester - 2007-06-11

... e prea puţin spus, Andule, un simplu şi concis: mulţumesc şi pentru ironie:)! faptul că mă citeşti mă îmbucură, cu virgulele... ce-o fi scris şi pentru mine bucuros le-oi duce toate, cum zicea o poetanie:)! îngălbenit, paul

Sapphire - 2007-06-11

ok, am ajuns şi-aici, sper să nu fie prea târziu, să se fi închis camerele deschise publicului larg... dar who cares about those?! Da, un fel de self sufficiency în această poezie, o chestie care pe mine în general mă deranjează, daaar aici e contrabalansată de o reconfortantă auto-ironie, de un fel de joacă inteligentă cu imaginaţia şi răbdarea cititorilor tăi, iar rezultatul e plăcut lecturii. Am şi câteva reproşuri de făcut, ca să nu plec cu mâna goală: prima strofă este construită cam greoi. Versul doi şi trei, fiecare cu comparaţia sa, sunt obositoare ("ca un melc... / cum o vioară..."). Do something (nu-ţi spun ce, vorba ta, că tot suntem români) about it. Ar mai fi o ambiguitate de rezolvat în prima strofă... să te văd dacă o remarci şi tu, acum că ţi-am atras atenţia. De asemenea, "muzica zilelor", ironie voită prin căderea în banal cu această expresie atât de uzitată, e ok. Doar că sună prea... zâzâit. Ai uneori un mod ciudat de a construi. Mie nu-mi sună deloc "domingo la bucătăria unui prieten".

yester - 2007-06-12

... precum remarcam şi în alte dăţi (nu dă-ţi), inteligenţa ta este de-a dreptul sclipitoare. ai un mod dantelat de a o expune şi acesta îmi place. însă am unele amendamente. primul şi unicul ar fi ăsta: nu mă cheamă Nastratin, iar acest text nu este o sobă:) ai perfectă justeţe în afirmaţii... numai că, vezi tu, nu am chef să le dau curs. de ce ? tocmai spusei:)! cu drag, paul