| |
|
| |
am plecat să te caut navigānd
īntr-un contur de cal
sub apă
mii de brazi se īnalţă dorind să atingă cerul
mirose a luntre nefolosită
şi este linişte
ca īntr-un hamac
la suprafaţă
se ridică cāte o spinare mare de scoică
de cānd am trecut prin strāmtoarea sub formă de coastă
nu mai visez peisaje īn globuri de sticlă
asta īmi dă libertatea de a respira
cel puţin tot aerul din ceaţă
peştii se nasc abia acum
din mālul oceanului
īn ochii lor proaspeţi
văd o oaste infinită de sori īn şir indian
vāslesc deşi vāslele se īnmoaie
devenind nişte cārpe
pe care le īnfăşor noaptea peste oase
să īmi fie mai frig decāt māine
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
emiemi -
2007-06-08  |
"la suprafaţă
se ridică cāte o spinare mare de scoică"
Foarte buna imagine vizuala. Frumoasa navigare putin stanesciana, dar nu ma deranjeaza. Final reusit. Tot poemul respira o senzatie de navigare resemnata. Bun in opinia mea. Minimalizat pina la esenta, toate imaginile isi au locul lor acum.
|
| Alexander -
2007-06-08 |
emi,
ai dreptate, pe parcursul poezie mi-am dat seama ca are un iz de nichita, dar am zis acelasi lucru, ce daca:). multumesc de semn
seara buna
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com