| |
|
| |
Ea se indepărta imensă si verdealbastrăneagră
Parcă era oceanul iar el parcă era ea
Pe ţărm, cu palma deschisă şi moale
Nu mai sus de umărul trist
Degetele ţipau pe mine cui mă laşi
Ea tăia valurile ca un vapor elegant
Croazieră de lux pentru pescăruşi rătaciţi
Prin golful mucegăit ocolea
Avea de ocolit prin Panama
Poate se indrepta către năvod sau harpon
Nimeni nu ştie
Mai degrabă către Levant
Pe la mijloc, i s-a făcut foame
Ba nu
I s-a făcut poftă
Păsările au zburat zbierând
In nori de fulgi si pene ude
Caracatiţa in cerneluri s-a vopsit
Atolul s-a despicat în perle transparente
Parcă şi apele s-au retras poftiţi descurcaţi-vă, doamnă
I se vedea spinarea lucioasă verdealbastrăneagră
În gura întredeschisă lumina raiul
Sau iadul ardea, parcă, mocnit
Epiglota pendula în poarta matricei
Dinţii perfect aliniaţi, inutili în înghiţire
Tânjeau după muşcătură
Se făcea că nu vede pe ţărm
Se făcea că n-aude
Falangele ciocnindu-se ia-mă, ia-mă
Mi-ai promis drumul, vreau să vin cu tine
Şi s-a întors
În imensă voltă, ţipând fără grai
Ca tunetul furtunii adâncului gropii
Întâmplare fără logică
Parcă cerul plângea vertical şi oblic
Parcă se prăbuşeau bombardiere in triunghi
A vrut, şi-a dorit, a tânjit, a poftit
Dar nu a muşcat
Nici n-a apucat să intrebe
Încotro mergem noi, doamnă
Că a şi alunecat în dubla spirală
Nici nu ştia ce înseamnă
Iar sucurile acide s-au vărsat in ciorba clară
A presupusului rai
Sau în vâltoarea iadului cine poate şti
Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat
Nu au fost pierderi
Doar transformări esenţiale
Digestia a decurs normal, majestuos
Totul a trecut în sângele ei
Făra nici o poftă
Intestinele au rămas curate
graţiOase au lăsat să treacă uşor
gazul iNefabil
majestatea sA… stafia
A BOLBOROSIT ÎN APE
UN’--DOI--TREI
ŞI--ATÂT
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

ţăran -
2007-06-07  |
"răul invizibil" în toată splendoarea lui. un poem care se dezbracă de propriile mijloace; aparent greu accesibil, în realitate doar greu... digerabil. recitindu-l îl gasesc de fiecare dată la fel de plin de "speranţă invizibilă".
|
emiemi -
2007-06-08  |
Da, o digestie maiestuoasa. Mi-a placut efectul acela de verdealbastraneagra si efectul de volta.
Strofa a doua mi se pare aliniata perfect, ca o coloana vertebrala care sustine poemul. Nu ma impac cu "pescarusi fatalisti", mi se pare cam fortat.
In rest un poem elegant, care se sfirseste cu un joc de cuvinte bine gindit si reusit.
|
| solomon -
2007-06-08 |
poemul asta... a "road poem"
ionut, emi, multumesc
am schimbat. sper ca e mai bine
|
| lucian -
2007-06-23 |
un poem fortat, constrans de tema uriasului monstru al marii, care inlocuieste infinitul iadului cu monstruozitatea gurii sale, care poate inghiti, digera, consuma orice ii este inferior. o tema biblica marturisita insistent in final prin majuscule.
|
| solomon -
2007-06-25 |
lucian, te rog, fa-ma sa inteleg ce anume pare fortat in poem. m-ar ajuta.
|

|
|