silea camelia -- piramidele şi ea -- poezie

mintea mea e un iureş nestăvilit dar ea mi- a zis să nu mă tem
uneori aş fi vrut să gândesc mai încet mai rar mai alb- negru
prea multe culori în fundal în dezordine
cred că bunica doarme de mult îmi spune ada
frumos după ce tot drumul mi-a vorbit de el şi de cum s- a uitat la ea
mai ales când şi- a dat părul aşa
în timpul orei de română
am cutreierat apoi tot oraşul cu mai mult sau mai puţine
nemulţumiri atârnând de buzunare
într- un final a fost fericită i- am cumpărat ce- a vrut
oricum până mâine uită şi- o să fiu din nou scorpia cea rea
care mereu o pune să- şi facă ordine şi să se spele pe dinţi
nu şi eu zic că e inaccceptabil
aştept şi acum o ploaie să- mi ude degetele de la picioare
eu zic că tot mereu trebuie să ai răbdare când treci prin timp
acolo nu merge la înghesuială ca la semafor
stai cuminte şi- ţi aştepţi rândul
câteodată mai poţi să vezi şi câte- o situaţie
răsturnată
numai dac- ai putea s- o repari aşa cu superglu
sau cu un simplu ac de cusut
dacă ar fi să aleg aş prefera să văd piramidele
sunt atâtea lucruri pe care n- o să le văd
mâine voi ajunge din nou pe strada aceea dar
nu voi mai întâlni niciun om
doar o casă veche printre altele
nu va fi nimic
nimic
nimic