| |
|
| |
Cu toate că…
suntem pe aceeaşi stradă deşi arhicunoscută e alta o experimentăm şi ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părţile cum alţii suntem şi ea nu mai este …
Cu toate că…
ne întâlnim în cârciuma nenorocită de ce dracu' ne dăm întâlnire în acelaşi loc infect care ne face greaţă şi pe care îl căutăm totuşi cu fervoare mereu şi mereu pentru că şi greaţa asta are alte nuanţe mereu altele pe care fiecare dintre noi nu le puten defini într-un fel anume şi nici ele …
Cu toate că…
dimineaţa ne trezim în pat cu altcineva decât noi înşine deşi noaptea în somnul profund fără vise am fost identici (cu cine?)…
Cu toate că…
şi… etc.
Pentru că…
uneori un poem orfan de singurătatea propriului înţeles cade adânc în spaţiul dintre cuvintele din care muşcăm mântuiţi …
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
emiemi -
2007-05-25  |
Pentru ca...
"suntem pe aceeaşi stradă deşi arhicunoscută e alta o experimentăm şi ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părţile cum alţii suntem şi ea nu mai este …"
Personal, e primul lucru ce m-a cucerit la textul acesta. Pe de alta parte se observa mina sigura si stiinta de a jongla cu imaginile.
Nu as fi de acord cu acel ("cu cine"), mie mi se pare cam explicit.
Din punctul meu de vedere, ceea ce urmeaza, punctele de suspensie imi creeaza exact senzatia ca ai spune ceva cuiva pentru ca.... si cred ca aici e poemul. O buna perioada m-am raliat parerii potrivit careia e un cliseu sa scrii un poem despre un poem. Finalul mi se pare o mintuire. Recunosc, am mai citit textul, dar e o placere sa-l recitesc pentru ca e un text de calitate din punctul meu de vedere
|
| Sixtus -
2007-05-25 |
"cu cine?" putem fi identici in somnul profund, fara vise? In nici un caz cu noi insine! Poate cu "mantuirea" care ne-o aduce un poem-ruga!? Abia acum cred ca (poate) apare "explicitarea".
Multumesc pentru parcurgerea textului. Precum si la revelarea "unui poem in poem" la care, de fapt, nu m-am gandit.
G.M.
|
| rafael -
2007-05-25 |
Finalul - care nu este tocmai un final ci numai un punct de reper - mi-a placut pentru ca se depaseste pe sine, fara a ceda tentatiei paradoxului, spre tragic. Felicitari.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com