| |
|
| |
Picătură de cicoare
dintr-un bob de rouă spart
este trist şi rău mă doare
cīmpul care te-a aflat
cerul ce te-a semănat
caut fără alinare
peste dealuri un cuvīnt
să īţi dea asemănare
neştiutul tău sărut
poate-ai fost, poate-i părut
parca-i fost īntr-o poveste
trilul care-a plīns pe ram
cīntecul fără de veste
nu-l mai ştiu dar īl ştiam
mi-era crez, mi-era balsam
poate-ai fost numai părere
din pustiul Băragan
te-ai ivit īn clipa-n care
setea lumii istoveam
n-ai fi fost dacă muream
dă-i tărie, dă-i răbdare
celui trist şi istovit
şi de te-a-ntīlni pe cale
fi-i iubire nesfīrşită
celui ce s-a rătăcit!
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com