| |
|
| |
se schimbă icoanele
mă încolăcesc ultimele rugăciuni
stau în genunchi
pentru încă o naştere
ţin mâinile pe umerii unui copil
în faţa altarului
rostesc doar numele
numele tău
e timpul sângelui
în linişte mi se întorc visele
mă învăluie până la os
delirul alb fără atingere
ies din mine umbrele altor femei
necunoscutele umbre
vreau să-mi spăl trupul în somn
cu lemnul Domnului
să împart alb şi negru
în două puncte
e ziua când nu plâng şi nu râd
ţin mâinile pe umerii unui copil
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Luv -
2006-02-12 |
test de paternitate... al Uitării
între somn şi veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar şi visele vin înapoi şi a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea şi crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol şi nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-şi ţină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exerciţiu de purtare a unor măşti... ale indiferenţei... plăcut.ok
|
| Madim -
2006-02-12 |
Luv,
uneori chiar nu ştiu cum este mai bine să răspund la comentarii, mai ales atunci când comentatorul îţi lasă practic o oglindă a gândurilor...
îţi mulţumesc pentru semnul lăsat "pe linia visului", "între somn şi veghe".
Madim
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com