| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| Ela -
2006-02-06 |
Poem de excepţie. Fiindcă are în el filosofii despre existenţa de dincoace de limite. Şi este original. E luciditate fără tăgadă. Imagini rare, eterice. Da, e greu să las comentarii pe registrul omenesc. Şi înclin o singură sferă spre tine, cea din care ai apărut. Chiar dacă este cumva închisă în sine, miracolul viului există. Este uneori necesar caldul. Atât. Uneori. Îmi place cum urmează linkul cu nufărul, indiferent din ce Deltă. Şi cum îi văd petalele - nu sunt patru, e un multiplu de patru. A şaptea reîntoarcere. Interesant. Acum, nu închid ochii, doar cuvântul.
"şi tot ce dispare
e ireal tot
ce rămâne
este
(în numele tatălui şi al viului)"
|
| Profetul -
2006-02-06 |
eu as fi incadrat-o la experiment, cred ca acolo se potriveste mai bine
parerea mea
oricum ma bucur sa vad ca se scrie si se cauta forme noi de exprimare
|
| alma -
2006-02-06 |
Mulţumesc, Ela, miracolul vieţii există (până şi în pietre). E nevoie de "rece" pentru luciditate? E nevoie de lumină. Oricând. Îţi voi lăsa linkul cu nufărul din Deltă, cu D mare, aşa cum ai remarcat.
Consider că fiecare text ar trebui privit ca un experiment. (Altfel, s-ar plictisi cititorul.) Puteam să îl încadrez la "cutia cu nisip", aşa cum am şi avut intenţia ieri.
|
| Ela -
2006-02-07 |
Da. Un anumit rece, altfel nu ar fi luciditate. Tu ştii că ştiu ce spun. Şi mă bucură să îmi trimiţi Delta. Oriunde încadrezi acest poem, aminteşte-ţi: nu la cutia cu nisip. :)
|
| Profetul -
2006-02-07 |
sa inteleg din raspunsul tau ca e superflua sectiunea de experiment, sau ca oricine ar putea posta oriunde?
interesant punct de vedere, mai ales venind de la tine
|
| alma -
2006-02-07 |
Ela, iată aici nufărul promis:
http://www.caraorman.ro/aventura/sept04/suez/nufar.jpg
Cutia cu nisip - de ce nu? Nisip - scoică - perlă - cuarţ - cristal - diamant. Şi cine ştie unde mai pot duce alte şi alte şlefuiri...
Virgil, acest text nu este nici vizual, nici colaj poetic, de acord? Logic, rămâne a treia variantă: "cutia cu nisip". Ideea iniţială a fost de a scrie un text pentru "cutia cu nisip", însă nu jonglez cu HCODE şi nu ar fi ieşit aşa cum aş fi vrut. Nu am spus că este superfluă secţiunea de experiment şi nici că oricine poate posta oriunde (reciteşte ce am scris şi, vorba ştii tu a cui, nu îmi răstălmăci cuvintele). Am spus doar că orice scriem este, de fapt, un experiment, dar nu în sensul literal al secţiunii de pe Hermeneia.
Mă bucur că ai considerat interesant punctul meu de vedere şi că ai ţinut cont de părerile mele. ;)
|
| Ela -
2006-02-07 |
Alma, Virgil, despre cum văd eu... cutia cu nisip.
(Alma, mulţumesc, e frumos, cum îmi închipuiam. :) )
Doream să clarific ceva: ideea - aşa cum am văzut-o eu, aşa cum o înţeleg eu - "cutiei cu nisip" mă duce cu gândul la "joc", la spaţiul acela de libertate de expresie, libertate personală, interioară şi exterioară, în care poţi modela orice, poţi folosi tehnici diverse, lăsându-te în voia inspiraţiei, a asocierilor libere; există, pentru copii, dar pornind de la actul creator al maturului, o tehnică terapeutică: "jocul cu nisip", care are ca fundament libertatea creaţiei, a trecerii de la informul nisipului la anumite forme cu sens, ce dau contur şi substanţă lumii interioare; e o facilitare a sublimării şi o deschidere a imaginarului.
Eu aşa privesc "cutia cu nisip", de aceea am spus că nu poate fi încadrată poezia ta acolo, fiindcă este în alt registru, cu totul altul.
Virgil, te rog să îmi spui dacă această percepţie a mea asupra "cutiei cu nisip" este cât de cât superpozabilă peste concepţia de aici. Mulţam fain, mie îmi place ideea "improvizării", poate şi fiindcă am făcut în urmă cu ceva ani şi dans improvizat şi, în plus, sunt zilnic în lumea jocului şi a creaţiei. De aceea mi-a părut foarte bine ales acel spaţiu în cadrul "experimentului". Orice creator are nevoie şi de astfel de "joc".
|
| alma -
2006-02-07 |
Eu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, aşa că pe parcurs am renunţat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu şi e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăşi ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să îşi imagineze.
Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
|
| francisc -
2006-02-08 |
chei de lectură 1. (“mă suport” Cioran)
precizări: textul merită atenţia predecesorilor mei, comentariile nu. acesta este o critică; o critică moşeşte textul.
comentariu:
strofa 1: de la “unu…” până la “...de formă.”: conştientizarea libertăţii intr-un univers formal, descris sub forma unui nor, cu rădăcinile înfipte în pământ: eşti liber/să te simţi/să gândeşti/să fii pentru că, deja, eu sunt liber şi sunt pentru că (şi) tu eşti, deci, împreună ….numai astfel se construieşte libertatea şi se aplică; conştientizarea limitei, până la urmă, într-un univers în care totul e permis, dacă vrem să vedem. (dar să punem totul în paranteză , ca şi cum ar fi, ca şi cum jocul e totul: să căutăm lostriţa/peştele-cel-mare/sensul/calea dar să fim …serioşi (!) toate sunt de plastilină/de mucava/şabloane re-produse şi preajucate. Semnul s-a pus de-a curmezişul, ajută, dar şi întrerupe codul/mesajul/accesul la ..dincolo. mai mult, să luăm în calcul încă o ipoteză: totul e un décor - vezi “asfaltul închegat al nopţii e de formă”- o viziune fenomenologică care caută să sesizeze, dincolo de aparenţe, esenţa, fluxul viu al trăitului )
strofa 2: de la “doi” până la “clipeşti şi câştigi” : recunoscând cele de sus, intri în cele de jos, aplici teoria şi vezi: eşti în miezul lucrurilor în “buzunarele” fiinţei/în intimitatea/familiaritatea/singularitatea asemănătorilor. totul e plin/viaţă aerul e la baza lumii (Anaximene) totul pare să se justifice prin sine mascând aproape total fragilitatea oricărui existent. Dez-văluirea acestui adevăr se face prin “praguri” trecând dincolo de semne, de concepte, de toate “chestiile” care te fac să clipeşti şi să câştigi...iluzia....cine câştigă viaţa o va pierde, oricum; aici, în românia, cu timbru/cu tot ce trebuie....
strofa 3: si totusi, trebuie să mergi (vezi strofa 1 : “aici doar se merge”) trebuie să prelungeşti să te întinzi, să laşi semn peste, copii, sa (te) lipesti de ceva/cineva/gondolierul care iti va legana desteptarea, inca un timp....; initierea sugerata in strofa 2 e sustinuta aici pentru a face posibila lepadarea pielii/mastilor/iluziilor....iesirea din starea de neascundere inceputa in strofa 1, de fapt, inceputa mai inainte.... rezultă simplu: “nici un mâine”/nici o asteptare/nici o speranta naiva in starea-de-bine-naturala-a-lucrurilor
strofa 4: concluzia, in stil eleat: totul este, pentru că ceea ce nu este, dispare. rămâne esenţa: o posibilă re-facere, re-nastere a universului de toate felurile. e o păstrare, nu revoltă, nu optimism, nu trădare. o recunoastere a ceea ce suntem, adica vii.
finalul: totul se face, -ar trebui-, în numele a ceva, care are un nume: viaţă. Astfel e mecanismul; astfel putem roti cheiţa ptr a o lua de la capăt. Poemul e un fel de popas, un moment de recunoastere a propriei fiinte ca apartinand sau nu universului care nu stie de tine, iar daca stie, tu nu vei avea niciodata aceasta re-cunoastere – o vei pre-simti doar.
stăm prost. si e bine
al dvs, francisc,
dezlipitorul
|
| Profetul -
2006-02-08 |
francisc,
nu iti prea inteleg atitudinea. in afara faptului ca e oarecum necivilizata. nu cred ca te-a intrebat nimeni ce parere ai despre comentarii. daca scrii doar ca sa stirnesti valuri cred ca ai gresit adresa. daca ai ceva de spus despre text, spune. daca nu ai, nu ai. atitudinea asta de superioritate (gratuita in opinia mea) nu isi are locul aici
|
| francisc -
2006-02-08 |
profetului: intotdeauna am incercat sa nu fiu necivilizat si sa nu par superior in fata celorlalti. ambele principii sunt dezirabile pentru fiecare dintre noi.
desigur, nu scriu ca sa fac valva, indiferent de reactiile unora sau altora. daca textele mele plac sau nu (si, la fel, comentariile mele) multumesc tuturor pentru aprecieri si atentia acordata.
acum, in privinta cheilor de lectura: dupa cum s-a observat, -sper,- scriu aceste posibile chei de intelegere a unor texte, in functie de timpul avut si, mai ales, in functie de calitatea textelor pe care eu le apreciez. acesta e dreptul meu, cred. daca persoanele in cauza nu apreciaza asa ceva, bineinteles, pot lua atitudine si, fireste, nu voi mai comenta in cazul lor, dupa dorinta exprimata. In plus, tin sa precizez faptul ca am pus astfel de chei acolo unde, nu numai ca textul merita asta, ci si acolo unde neintelegerile erau .....grosiere si discutiile in van. fiecare are dreptul sa comenteze cum crede de cuviinta, respectand regulamentul si, repet, bunul simt. pentru ca asa cum unele texte sunt mai bune si altele mai putin bune la fel sunt si comentariile; nu comentez cauzele, nici nu incerc sa ma scuz in mod public sau altceva. incerc sa vad, intai, barna din ochiul meu si, daca Nietzche nu are intotdeauna dreptate, sa intorc obrazul.....
dvs ce credeti?
multumesc.
|
| Profetul -
2006-02-08 |
eu cred ca expresia "textul merită atenţia predecesorilor mei, comentariile nu" este nelalocul ei, cu sublinierea ca este vorba de partea evidentiata si evident contrazice declaratia ta de intentie "intotdeauna am incercat sa nu fiu necivilizat si sa nu par superior in fata celorlalti".
nu pricep de ce este asa greu de inteles ca a face comentarii despre comentarii (nici macar la comentarii) este o chestie nepotrivita si oarecum futila. cui foloseste sa scrii "comentariile nu merita atentia mea"? evident, nu iti trebuie mult proces de gindire ca sa intelegi ca un om care scrie asa ceva are poate o problema cu propria semnificatie sau simte nevoia sa striveasca, asa dintr-o placere obscura. da-mi tu un alt exemplu de motiv pentru o astfel de atitudine, daca ai.
precizez ca nu urmaresc sa te jignesc sau si nici nu am o zi proasta dar expresia asta m-a deranjat si gindindu-ma ca unii membri nu vor mai avea chef sa comenteze nici macar cit o fac, stiind ca undeva cineva le va spune "ce scrii tu nu merita atentia mea"
Este adevarat ca unele (poate multe) comentarii sint slabe sau nefolositoare dar una este sa spui asta si sa o explici, si alta este sa scrii ce ai scris tu. parerea mea
|
| francisc -
2006-02-08 |
profetului: a arata cuiva caexista o problema si, mai mult chiar, a arata si modul in care poate fi depasita (ma refer strict aici la comentariile de slaba calitate de pe Hermeneia) constituie o dovada de buna purtare, de civilizatie si bune intentii. nu cred ca suntem aici exclusiv pentru dragalasenii si acuzatii subtile fundamentate pe ...."placeri obscure". critica mea viza tocmai astfel de comentarii pe care eu si dvs le facem acum: nu intelegerea si discutarea textului, ci simple vorbe care, sa fim sincer, dauneaza intru-un fel sau altul.
cand am facut precizarea la final ma refeream, desigur, la astfel de comentarii - care discuta, de ex, incadrarea textului in loc forma si ideile lui. ma intreb ce am discuta daca textul cu pricina apare intre copertile unei carti. va refuza cititorul un anume text ptr ca nu e incadrat unde trebuie? sau nu apare la inceput sau la finalul volumului ptr ca asa crede el de cuviinta?
in plus, cred ca am explicat, indirect, dar destul de evident, de ce un comentariu pare bun si altul nu, prin cheile mele de lectura. nu spun ca sunt extraordinare,-nici pe departe- ci o incercare de a depasi aprecierile generale, de a explica textul cu riscurile de rigoare si de a incita la lectura atenta si responsabila. si nu cred ca aceste explicatii erau, intr-adevar, necesare...
bineinteles, nu am de gand sa ma supar si sa-mi retrag textele. iar daca unii membri se vor supara pe mine, cu siguranta vor comenta in continuare, ocolind, eventual, anumite zone ale site-ului. ceea ce nu-mi doresc, fireste. numai daca dvs nu aveti alta parere.....
al dvs, francisc
|
| alma -
2006-02-09 |
Francisc, ai surprins cheile poemului într-un mod neaşteptat de clar şi sigur, mulţumesc. Poate pentru că recunoaştem doar ceea ce am mai aflat cândva, vedem doar ceea ce ştim. Şi aşa e: "stăm prost şi e bine". Iar atunci când te detaşezi de tot, eşti liber.
Şi detaşarea e o iluzie.
|
| Profetul -
2006-02-09 |
francisc, am dubii mari ca expresia la care m-am referit incurajeaza aparitia comentariilor mai bune. totodata imi dau seama ca tu inca nu ai inteles ca aici nu este o carte ci un website si, intr-un fel, o comunitate, ce-i drept inca in formare. iar cind se voebeste despre o comunitate si un website literarar (sau cultural in general) interactiv vor exista intotdeauna probleme atit de natura estetica (sau pur literara) dar si de natura administrativ-editoriala. ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica (? intrebare retorica) iata un subiect interesant care poate ar merita discutat ulterior cind vom inaugura sectiunea interactiva. in orice caz, am impresia ca tie nu iti e clar acest lucru si aluneci intr-o zona subliminala de purism utopic. nimeni nu a spus despre comentariile tale ca nu sint bune. oamenii insa apreciaza cit pot, cind pot si cum pot. de exemplu eu nu sint un bun critic. dar ceea ce cred eu este ca fiecare are o perspectiva valida, fiecare este un critic al realitatii prin simplul fapt ca gindeste, judeca. si mai cred ca orice opinie conteaza in masura in care reprezinta o minima judecata. cred ca aici oamenii ar trebui incurajati. evident, si arta sau stiinta judecarii se invata sau se cultiva dar niciodata nu se descurajeaza...
|
| francisc -
2006-02-10 |
profetului: aveti perfecta dreptate. sunt lucruri care inca nu-mi intra in cap (sau nu raman acolo). in consecinta, ma retrag de la această polemică cu spatele...
al dvs, francisc,
pajul
|
| alma -
2006-02-10 |
Virgil, tu spui că "ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica". Să înţeleg că mai e de lucru la forma poetică a acestui text?
|
| Profetul -
2006-02-10 |
Alina,
fraza mentionata de tine n-are nici o legatura cu textul tau. se referea la comentariul lui francisc.
imi cer scuze pentru offtopic
|

|
|