andreea iancu - 2007-04-16

remarc asta "despre fiul meu ştiu că nu-ţi place subiectul dar trebuie să asculţi de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca şi mine nu se pricepe la desenat pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spaţiale şi roboţi peste pielea mea pune o o fâşie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el eu sunt desenul şi lumea trebuie să încapă în mine despre cancer de la o vreme am început să mă uit la ştiri medicale ca de exemplu nu ştiu dacă ai văzut că cercetătorii au izolat cele patru gene ale cancerului şi numai acţionând agresiv împotriva celor patru ne putem vindeca ţine minte nu te vindeci ne vindecăm dimineaţa ne întâlnim pe holuri avem de toate sonde pentru urină catetere suntem complet dotaţi complet umani într-un fel sau altul toţi suntem în metastază tu ai să-mi zici să-mi trăiesc viaţa ca şi cum ar fi ultima ar trebui doar să te întrebi ce te-ai face fără mine dacă eu trăiesc veşnic răspunsul ţi-l dau tot eu nu-ţi fie frică dincolo n-o să mai fie biletul de tren opt sute de mii dincolo o să bem cafea cu jony halliday o să ne îndrăgostim unul de altul unul de altul unul de altul unul de altul până o să facem un lanţ antiderapaj dintr-odată sunt gol oameniii au două mâini ca să ţină balanţa ca să aibă ce împreuna ca să aibă ce pierde dacă aş fi cohen ţi-aş spune că mă tragi pe nas doar să-ţi aduci aminte cum e să simţi iar în nopţile în care nu ai cu cine îţi faci curaj la o mie de săruturi adâncime ". acesta este tot poemul. inglobeaza tot ce e mai viabil, mai simtitor, mai sincer. si jonny halliday. aici este un tu si o ea care vibreaza si care spun. e o constientizare si cuvintele care se lovesc si se imabina. frumos si ai reusit sa ma faci sa sed langa tine cu tine si sa ma bucur. adica esential.

Ioana Dana Nicolae - 2007-04-16

Emil, poemul este foarte încărcat, dar o să simţi şi tu asta într-o zi, inegal ca valoare, diluat ca expresivitate, tocmai pentru că ai pus totul pe hârtie, fără măsură. Remarc vocea şi credibilitatea ei, finalul e romanţios, naiv.

Aranca - 2007-04-16

poemul e interesant asa, alcatuit din puzzle-ul unui dictionar explicativ sau aleatoriu, ar putea functona fiecare pasaj independent ca o serie de variatiuni pe aceeasi tema. Subliniez (si eu) ca fiind deosebite versurile: "despre fiul meu ştiu că nu-ţi place subiectul dar trebuie să asculţi de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca şi mine nu se pricepe la desenat pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spaţiale şi roboţi peste pielea mea pune o o fâşie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el eu sunt desenul şi lumea trebuie să încapă în mine" si cit de adevarat este: "ţine minte nu te vindeci ne vindecăm": mai ales de noi insine. P.S. Johnny Hallyday nu Jony Halliday. De acord, o cafea cu Johnny Hollyday dar sa si cinte "Que je t'aime" (http://www.musicme.com/artist.php?cdfocus=0731451247323&aff=199999&gclid=CLHLscvyyIsCFTwHQgodnSIVHA)

emiemi - 2007-04-16

Raspunsuri: Medeea, in mare parte ai dreptate, poemul poate sa inceapa de acolo, cel mai probabil pentru faptul ca prima parte e un fel de preambul, mie imi place sa-l numesc antet oficial pe care am trecut numele si adresa, asa cum se cade unei scrisori oficiale. Ioana, e incarcat, probabil greseala mea a fost ca l-am postat la poezie, insa, pentru mine nu e chiar atit de importanta incadrarea. Incerc sa alternez doar in privinta acesteia, vocea insa ramine acceasi. Finalul este voit naiv, pentru ca, asa suntem noi cei credibili si cei de zi cu zi. Nu e nevoie de multe filozofii pentru a spune ceva complicat. Ai dreptate si in ceea ce priveste incarcarea excesiva, insa, personal am supralicitat, am optat pentru suprasaturarea simturilor. Marina, multumesc de corectura. Si da, exact melodia respectiva facea din cafea un moment unic al zilei. Multumesc tuturor de lectura.

Younger Sister - 2007-04-17

Nu înţeleg de ce se fac discriminări. Nu înţeleg de ce un coleg este admonestat pentru cacofonie şi pentru aceeaşi cacofonie, altul nu (a se vedea alăturarea că ce o) . Probabil se aplică dictonul Quod licet iovi, non licet bovi. Scuză-mă Emiemi pentru această dizertaţie dar mie textul mi se pare slab, prea diluat pentru un poem, oficial într-adevăr, ca o scrisoare cu antet. Şi nici nu este suficient de prozaic pentru a fi încadrat la proză. Nu e nici basm. Nu înţeleg de ce are lumea nevoie de atîta realitate pe un site de literatură. Unii tocmai asta vor, să evadeze! Dar nu, d-le, te obligă, grefierul să te-ntorci înapoi şi-ţii vîră pe gît şi-un vraf de citaţii să te-nveţi minte!

Sapphire - 2007-04-17

Younger Sister, dacă ai observat ceva, te rog să atragi atenţia pe text. Nu este cazul să facem din orice un obiect de discuţie, ceva de împărţit. Mai mult ne folosim dintr-o critică pertinentă şi directă decât din aluzii. Şi la fel de liberă eşti să nu îţi placă un text şi să justifici, chiar dacă altora le-a plăcut. Din păreri diferite se naşte progresul. Aceasta nu înseamnă neaparat că tu trebuie să convingi pe ceilalţi că tu ai dreptate sau ei pe tine de contrariul ci, în cele din urmă, autorul să reuşească să scrie mai bine, iar noi să citim o mai bună literatură.

emiemi - 2007-04-17

Mda, ma vad nevoit sa revin. Ioana Geacar, am luat in serios sfatul si am modificat pe ici pe colo. Cred ca prima parte era in plus, la fel ca si alte lucruri din poem. Nu stiu cit am reusit sa il fac mai bun, dar, atita timp cit nu sunt intentii serioase ori planuri de debut, cred ca nu am dat importanta textelor mele. Probabil de aceea nu prea stiu unde sunt limitele. Younger Sister, nu-ti inteleg reactia mi se pare nejustificata, dar ai fost avertizata de catre altcineva. Personal, eu inteleg foarte bine nevoie de realitate in literatura. Se cheama stil, se cheama ochi interior. Las semne rareori si doar acolo unde imi place interiorul, iar cind las un semn de obicei citesc cam tot ce posteaza autorul respectiv si nu uit sa justific. Pentru mine nu are sens sa las un semn negativ acolo unde nu-mi place, pentru ca, asta ca sa vorbim cit se poate de prozaic, de gusturi nu se discuta. Trimiterile tale la grefier si obligatii nu-si au rostul. Nu te-am obligat sa citesti nimic, cu atit mai putin sa lasi semn. Oricum textul urma sa fie modificat, iar putinele argumente ale tale nu sunt justificate. Regret, dar nu e nicio problema, progresam si din iesiri mai putin placute in decor.

Younger Sister - 2007-04-17

Strict pe text (Sapphire), ma refeream la cacofonia "că ce o" - la Lucian a fost dur admonestata in timp ce la Emiemi a trecut neobservata. Pe mine, ca lector, m-a deranjat. A fost inlaturata, multumesc frumos. Nu incerc sa conving pe nimeni de nimic. Doar mi-am exprimat parerea, constructiva si nu distructiva, sper eu, cei din jur sint liberi sa o ia in seama sau sa o ignore. De ce textul mi s-a parut slab, am spus, concret. Nu eu fac un caz din ceva. Altii!

Ioana Dana Nicolae - 2007-04-17

Emil, cred că trebuie să acorzi aceeaşi atitudine decentă şi unui text poetic şi unuia în proză. Am mai vorbit de graniţele iluzorii dintre ele... Spui că nu dai importanţă textelor tale, atunci eu, omul simplu, de ce te-aş mai citi? Lea, nu înţeleg de ce vii cu tonul ăsta, dacă ai descoperit, ceva spune frumos. Poate ai descoperit ceva ce alţii n-au văzut, sau au uitat de amănuntul ăsta până-n finalul comentariului lor.